- acredita
- ACREDITÁ, acreditez, vb. I. tranz. 1. A împuternici pe cineva ca reprezentant al unui stat pe lângă guvernul unui stat străin. 2. (fin.) A crea, a deschide, a pune la dispoziţia cuiva un acreditiv. 3. (Rar) A face ca un fapt neconfirmat, o ştire etc. să apară demne de crezare, acceptabile, verosimile. – Din fr. accréditer.Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98acreditá vb. (sil. -cre-), ind. prez. 1 sg. acreditéz, 3 sg. şi pl. acrediteázăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA ACREDIT//Áacreditaéz tranz. 1) (persoane) A învesti cu drepturi de reprezentant diplomatic. 2) rar A face să dispună de un acreditiv. /<fr. accréditer, it. accreditareTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXACREDITÁ vb. I. tr. 1. A da puteri unui reprezentant pe lângă un guvern străin; a împuternici. 2. A face demn de crezare. 3. A deschide un credit; a credita. [< fr. accréditer, cf. it. accreditare, germ. akkreditieren].Trimis de LauraGellner, 18.02.2006. Sursa: DNACREDITÁ vb. tr. 1. a da autoritatea necesară unui reprezentant diplomatic pe lângă un guvern străin; a împuternici. 2. a face demn de crezare. 3. (fin.) a deschide, a pune la dispoziţia cuiva un acreditiv. (< fr. accréditer)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.