- beilic
- BEILÍC, beilicuri, s.n. 1. Casă în care erau găzduiţi beii şi alţi trimişi oficiali ai Porţii otomane în ţările româneşti. 2. Vânzare forţată de oi în ţările româneşti, făcută în favoarea sultanului la preţuri fixate de turci; dijmă (în oi). 3. Muncă efectuată gratuit în folosul unui bei sau al feudalilor autohtoni. – Din tc. beylik.Trimis de paula, 02.06.2002. Sursa: DEX '98BEILÍC s. (înv.) conac.Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimebeilíc s. n. (sil. bei-), pl. beilícuriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficBEILÍC beilicuri n. înv. 1) Conac în care erau găzduiţi înalţii demnitari, trimişi de Poarta Otomană în Principatele Dunărene. 2) Vânzare forţată de oi făcută în Principatele Dunărene la porunca sultanului turc, pe preţ de nimic. [Sil. bei-lic] /<turc. beylikTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXbeilíc (beilícuri), s.n. – 1. Palat rezervat oaspeţilor domnitorului, şi mai ales trimişilor Sultanului. – 2. Monopol al cumpărării de oi pentru consumul palatului domnesc, a cărui valoare se stabilea, în general abuziv, de către cumpărător. – 3. Lucru de mîntuială (mântuială). tc. beylik (Şeineanu, II, 14), de unde provine şi ngr. μπεηλίϰι. Cuvînt înv., ca şi der. său beilicciu, s.m. (slujbaş însărcinat cu cumpărarea unui beilic 2), din tc. beylikci (sec. XVII).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.