- beilicciu
- beiliccíu, beiliccíi, s.m. (înv.) agent care strângea dijma, beilicul.Trimis de blaurb, 31.05.2006. Sursa: DAR
Dicționar Român. 2013.
Dicționar Român. 2013.
beilic — BEILÍC, beilicuri, s.n. 1. Casă în care erau găzduiţi beii şi alţi trimişi oficiali ai Porţii otomane în ţările româneşti. 2. Vânzare forţată de oi în ţările româneşti, făcută în favoarea sultanului la preţuri fixate de turci; dijmă (în oi). 3.… … Dicționar Român