cec

CEC¹, cecuri, s.n. Document nominal sau la purtător, prin care posesorul unui cont curent sau de decontare ori o altă persoană împuternicită, dispune plata unei sume de bani din disponibilul aflat în contul titularului. – Din engl. check, fr. chèque.

Trimis de valeriu, 03.03.2003. Sursa: DEX '98



CEC², cecuri, s.n. Prima parte a intestinului gros, de forma unei pungi, cuprinsă între intestinul subţire şi colon. [var.: cécum s.n.] – Din fr. caecum, lat. [intestinum] caecum.

Trimis de valeriu, 03.03.2003. Sursa: DEX '98



cec (ordin de plată, parte a intestinului gros) s. n., pl. cécuri

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



CEC¹ cecuri n. 1) Document oficial prin care posesorul unui cont curent dispune plata unei sume de bani, din disponibilul său, prezentatorului. 2) Chitanţă în care se indică suma plătită de cumpărător sau primită de la acesta pentru marfa cumpărată. /<engl. check, fr. chèque

Trimis de siveco, 22.10.2008. Sursa: NODEX



CEC² cecuri n. anat. Parte iniţială a intestinului gros, situată între intestinul subţire şi colon. /<fr. caecum

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



CEC³- v. ceco-.

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN



CEC¹ s.n. Ordin de plată emis de posesorul unui cont curent către o bancă pentru a plăti prezentatorului suma înscrisă în el. [pl. -curi. / < engl. check].

Trimis de LauraGellner, 20.03.2006. Sursa: DN



CEC² s.n. Prima parte a intestinului gros, cuprinsă între intestinul subţire şi colon. [pl. -curi, var. cecum s.n. / < fr., lat. caecum].

Trimis de LauraGellner, 20.03.2006. Sursa: DN



cec (cécuri), s.n. – Document prin care posesorul unui cont dispune plata unei sume de bani. engl. check.

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER



CEC¹ s. n. ordin de plată emis de posesorul unui cont curent către o bancă pentru a plăti prezentatorul suma înscrisă în el. (< engl. check, fr. chêque)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN



CEC² s. n. primul segment al intestinului gros, între intestinul subţire şi colon.-var. cecum s. n. (< fr., lat. caecum)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN



CEC³(O)- elem. "orb", "cec"2. (< fr. caec/o/-, cf. lat. caecus)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN