balanţă

BALÁNŢĂ, balanţe, s.f. 1. Instrument pentru măsurarea greutăţii corpurilor prin echilibrarea lor cu greutăţi etalonate. ♢ Balanţă romană = cântar cu o singură greutate etalonată, care se deplasează pe braţul lung al pârghiei inelate de al cărei punct fix este atârnat un talger pentru obiectele de cântărit. ♢ expr. A pune în balanţă = a compara două lucruri sau două fapte, atitudini, idei diferite. ♦ (sg. art.) Numele unei constelaţii din emisfera australă. 2. (fin.) Comparaţie, raport între mai mulţi indicatori care trebuie echilibraţi; (concr.) tabel, situaţie care conţine o asemenea operaţie etc. ♢ Balanţă de verificare = operaţie contabilă de totalizare a cifrelor din debit şi a celor din credit; situaţia conturilor la o anumită dată. Balanţă comercială (a unei ţări) = raportul dintre valoarea generală a importului şi cea a exportului. – Din fr. balance.

Trimis de paula, 09.03.2002. Sursa: DEX '98



BALÁNŢĂ s. 1. v. cântar. 2. (astron.; art.) cântarul (art.), cumpăna (art.), (reg.) tereziile (pl. art.). (balanţă este o constelaţie din emisfera australă.)

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



balánţă s. f., g.-d. art. balánţei; pl. balánţe

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



BALÁNŢ//Ă balanţăe f. 1) Instrument pentru măsurarea greutăţii (masei) corpurilor, format dintr-un mecanism cu pârghie şi două talere, care se echilibrează cu greutăţi etalonate; cântar; cumpănă. ♢ balanţă de precizie (sau analitică) balanţă care asigură un înalt grad de precizie a cântăririi. balanţă romană balanţă cu braţe inegale, având la un capăt al pârghiei o greutate etalonată, iar la celălalt capăt un taler în care se pun obiectele de cântărit. 2) fin. Raport dintre diferiţi indicatori economici care trebuie corelaţi sau echilibraţi. ♢ balanţă de verificare operaţie contabilă prin care se controlează exactitatea înregistrărilor în conturi la o anumită dată. balanţă comercială raportul dintre valoarea generală a importului şi a exportului unei ţări într-o anumită perioadă. 3) la sing. Constelaţie din emisfera australă. ♢ Zodia balanţăei unul din cele douăsprezece sectoare ale zodiacului. [G.-D. balanţei] /<fr. balance

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



BALÁNŢĂ s.f. 1. Instrument pentru cântărit, bazat pe principiul echivalării a două greutăţi cu ajutorul unui sistem de pârghii; cântar; cumpănă. ♢ A pune în balanţă = a judeca bine faptele înainte de a lua o hotărâre. 2. (cont.; fin.) Raport între două sume, două conturi etc. ♢ Balanţă comercială = raportul dintre valoarea importului şi exportului unei ţări (pe o perioadă de un an); balanţă de plăţi = raportul dintre sumele încasate din străinătate de către o ţară şi cele pe care le plăteşte altor state într-o anumită perioadă de timp, de obicei un an. [pl. -ţe. / < it. balanza, cf. lat. bilanx < bis – de două ori, lanx – tavă].

Trimis de LauraGellner, 07.03.2006. Sursa: DN



balánţă (balánţe), s.f. – Cîntar. var. palanţă. Mr. palandză. Ven. balanza, de unde provin ngr. μπαλάντσα sau παλάντσα, alb. paljantsë, bg. palanca. var., comună în vorbirea pop. din Munt., derivă din ngr. (cf. Bogrea, Dacor., IV, 791).

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER



BALÁNŢĂ s. f. 1. instrument pentru măsurarea greutăţii corpurilor prin echilibrarea lor cu greutăţi-etalon; cântar. o a pune în balanţă = a judeca bine faptele înainte de a lua o hotărâre. 2. (fin.) raport între două sume, două conturi etc.; tabel, situaţie cu un asemenea raport. o balanţă comercială = raportul dintre valoarea importului şi exportului unei ţări pe o perioadă de timp dată; balanţă contabilă = situaţie recapitulativă şi periodică ce regrupează la un moment dat sumele şi soldurile conturilor debitoare şi creditoare; balanţă de plăţi = raportul dintre sumele încasate şi plăţile efectuate de către o ţară în relaţiile sale cu alte ţări într-o perioadă de regulă un an. 3. al şaptelea semn al zodiacului (2³ septembrie – 2² octombrie). (< fr. balance)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN