cântar

cântar
CÂNTÁR, cântare, s.n. 1. Nume dat mai multor instrumente care servesc la stabilirea greutăţii unui obiect sau a unei fiinţe, de obicei a unei mărfi. ♢ expr. A trage la cântar = a) a cântări (mult), a avea greutate (mare); b) a avea importanţă. ♦ Cântărire. Înşală la cântar. 2. Unitate pentru măsurarea greutăţilor folosită în trecut, a cărei valoare a variat în timp şi pe regiuni. – Din tc. kantar.
Trimis de valeriu, 03.03.2003. Sursa: DEX '98

CÂNTÁR s. 1. balanţă, (pop.) cumpănă, (reg., mai ales în Munt. şi Olt.) terezie, (prin Transilv.) şlag, (înv.) staderă.(cântar pentru stabilirea greutăţii unei mărfi.) 2. (n. pr.; art.) v. Balanţa. 3. cântărire, cântărit, (pop.) cântăreală. (L-a înşelat la cântar.)
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

CÂNTÁR s. v. basculă, crucea dinainte, decimal, zecimal.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

CÂNTARUL-PIÉTRELOR s. v. buhai, coinac.
Trimis de siveco, 23.11.2007. Sursa: Sinonime

cântár s. n., pl. cântáre
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

CÂNTÁR cântare n. Instrument pentru determinarea greutăţii unui corp constând dintr-o pârghie cu braţe egale şi două talere, care echilibrează cu greutăţi etalonate; balanţă; cumpănă. ♢ A trage la cântar a) a avea greutate; b) a conta; a avea importanţă. /<turc. kantar
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

cîntár (cântáre), s.n. – 1. Instrument care serveşte la stabilirea greutăţii, balanţă. – 2. Fir cu plumb. – 3. Cumpănă a fîntînii. – 4. Orcic, cruce a căruţei. – 5. Cîrlig în care se fixează cîrma unui plute. – 6. Cric de ridicat greutăţi. – 7. Constelaţia Balanţei. – Mr. cîndare, megl. căntar. tc. kantar, din arab. qintar (‹ lat. centenarius), în parte prin intermediul ngr. ϰαντάρι (Şeineanu, II, 85; Lokotsch 1178; Meyer 173; Ronzevalle 136); cf. alb. kandar, bg., sb. kantar. Pentru a › î, prin intermediul lui *căntări, *căntăresc, cf. Graur, BL, IV, 74. – Der. cîntăreală, s.f. (acţiunea de a cîntări); cantaragiu, s.m. (slujbaş la biroul de control al greutăţilor), din tc. kantarci; cîntări, vb. (a determina greutatea unui corp; a examina, a cumpăni; a valora).
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать реферат

Look at other dictionaries:

  • cantar — verbo intransitivo / transitivo 1. Producir (una persona) sonidos musicales: Este señor canta muy bien las rancheras. verbo intransitivo 1. Producir (las aves) sonidos armonioso …   Diccionario Salamanca de la Lengua Española

  • Cantar — X Le Cantar X est un enregistreur audio numérique huit pistes portable, avec time code, construit par la société française Aaton. Le support d enregistrement est un disque dur, avec graveur de DVD ; le format audio utilisé, le BWF. Il… …   Wikipédia en Français

  • cantar — cántar (vas) s. n., pl. cántare Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  CÁNTAR s.n. Vas de băut la greci şi la romani, cu picior şi toarte. ♦ Fântână de forma unui vas, din care ţâşnea apa. [pl. re, var. cantharos s.n. / <… …   Dicționar Român

  • cantar — Se conjuga como: amar Infinitivo: Gerundio: Participio: cantar cantando cantado     Indicativo   presente imperfecto pretérito futuro condicional yo tú él, ella, Ud. nosotros vosotros ellos, ellas, Uds. canto cantas canta cantamos cantáis cantan… …   Wordreference Spanish Conjugations Dictionary

  • cantar — v. intr. 1. Formar com a voz sons musicais. 2.  [Por extensão] Fazer ruído contínuo e cadenciado, mas não molesto. • v. tr. 3. Executar (cantando) uma peça de música. 4. Soltar a voz (para exprimir determinado sentimento). 5.  [Brasil, Popular]… …   Dicionário da Língua Portuguesa

  • Cantar — Can tar, ||Cantarro Can*tar ro, n. [It. cantaro (in sense 1), Sp. cantaro (in sense 2).] [1913 Webster] 1. A weight used in southern Europe and East for heavy articles. It varies in different localities; thus, at Rome it is nearly 75 pounds, in… …   The Collaborative International Dictionary of English

  • Cantar — Cantar, Sorte macedonischer Baumwolle, s. d …   Pierer's Universal-Lexikon

  • cantar — (Del lat. cantare.) ► sustantivo masculino 1 POESÍA Composición poética breve para ser cantada, propia de la lírica popular: ■ los cantares populares. ► verbo intransitivo/ transitivo 2 MÚSICA Producir una persona sonidos armoniosos con la voz: ■ …   Enciclopedia Universal

  • cantar — v. chivarse, denunciar. ❙ «El yonqui cantó de plano en cuanto le hicieron el quirófano y Seisdedos dio con sus huesos en el talego.» Mariano Sánchez, Carne fresca. ❙ «En cuanto se le quite el mono lo larga todo [...] Canta por peteneras...» Juan… …   Diccionario del Argot "El Sohez"

  • cantar — 1 v tr (Se conjuga como amar) I. 1 Producir con la voz una serie de sonidos melodiosos, generalmente con un texto: cantar las mañanitas, cantar la posada, cantar una canción ranchera 2 Emitir sonidos melodiosos algunos animales, como los pájaros …   Español en México

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”