- balţ
- BALŢ s. v. văl, voal.Trimis de siveco, 14.04.2009. Sursa: Sinonimebalţ, balţi, bálţe, s.m.; s.n. (reg.) 1. laţ, ochi, cerc (de fier) 2. văl, hobotTrimis de blaurb, 14.04.2009. Sursa: DARbalţ, (-ţuri), s.n. – 1. Laţ, şiret, panglică. – 2. Voal al miresei. – 3. Giulgiu. – 4. Animal cu gâtul alb sau pătat cu alb. – Mr. balţu. lat. balteus "panglică" (Puşcariu 181; REW 919; Candrea-Dens. 130; Densusianu, GS, II, 316); cf. it. balzo "margine, capăt", cat. balç, sp. balzo. Se foloseşte numai în Trans. Der. bălti, vb. (a încovoia); bălţi, vb. (Mold., a da drumul din strînsoare); bălţa, vb. (a împestriţa); bălţat, adj. (pestriţ, în multe culori, pătat); bălţătură, s.f. (împestriţare); îmbălţa, vb. (despre mirese, a-şi pune voalul); a îmbălţui, vb. (a pune voalul miresei). Der. a bălţi este normal; a bălti pare a fi suferit, atît ca semantism cît şi ca fonetism, influenţa lui a bolti. adj. bălţat se consideră în general cuvînt aparte, derivat direct din lat. balteatus "încins, încununat" (Puşcariu 181; REW 919; Densusianu, rom., XVIV, 586; Candrea-Dens., 132; DAR); ca *balteanus › it. balzano, v. fr. bauçant, fr. balzan). Dar poate fi considerat de asemenea der. de la a bălţa, format în mod regulat. De la el provin rut. balec "pestriţat", sb . belcat "alb" (Candrea, Elemente, 402), acesta din urmă probabil prin asociere cu sl. bĕlŭ "alb".Trimis de blaurb, 14.04.2009. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.