strugure

strugure
STRÚGURE, struguri, s.m. Fructul viţei de vie, în formă de ciorchine; poamă. ♦ Compus: strugurii-ursului = plantă târâtoare cu frunze persistente, cu flori trandafirii sau albe, grupate în formă de ciorchine la vârful ramurilor, şi cu fructul o bacă mică, roşie, comestibilă (Arctostaphylos uva ursi). [var.: (pop.) strúgur s.m.] – et. nec.
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

STRÚGURE s. (bot.) 1. ciorchine, (prin Ban.) scălan. (A mâncat un strugure cam acrişor.) 2. (Mold. şi Bucov.) poamă, (înv.) auă. (Vin din strugure.) 3. strugurii-ursului (Arctostaphylos uvaursi) = (reg.) sărbezele (pl.); struguri-negri (Ribes nigrum) = (reg.) smorodin, coacăz negru.
Trimis de siveco, 25.04.2007. Sursa: Sinonime

mólia-strúgurilor s. f.
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

strúgure s. m., art. strúgurele; pl. strúguri
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

STRÚGUR//E strugurei m. 1) (mai ales la viţa de vie) Grup de fructe dezvoltate dintr-o inflorescenţă; ciorchine. 2) la pl. Fructe ale viţei de vie; poamă. ♢ strugureele-ursului arbore sau arbust cu tulpina târâtoare, cu frunze alterne, persistente, cu flori albe sau roz, dispuse în ciorchine şi cu fructe roşii, mici, comestibile. /cuv. autoht.
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

strúgure (-ri), s.m. – 1. Ciorchine. – 2. Fructul viţei de vie. – var. strugar, Basar. strug. Origine incertă. Pare cuvînt identic cu strug "raşpel", cf. strung, strunji; evoluţia semantică de la struji la strugure ar fi, într-un astfel de caz, ca cea a sp. raspar la raspa "ciorchine" (Cihac, II, 376), cf. fr. grapper "a prinde" şi grappe "inflorescenţă", sp. gancho şi gancha. Din pl. struguri s-ar fi format sing. analogic actual. Probabilitatea unei der. din lat. *trugus, de la gr. τρύγος, τρυγή "fruct; folos" (Tiktin) pare destul de redusă. Celelalte explicaţii nu par mai bune. Din lat. surcŭlus (Creţu 371), nu se explică fonetic şi semantic. De la un lat. *stribŭlus sau strubŭlus, de la o rădăcină *streb- "(ră)sucit" (Densusianu, GS, V, 174) pare îndoielnică. Din lat. *uvŭla (Puşcariu, Dacor., VI, 13; REW 9105) nu pare posibilă fonetic. De la gepidicul *thrubilo sau *struwilo, care ar corespunde germ. Träublein (Diculescu, ZRPh., XLI, 424; Diculescu 178; Gamillscheg, rom., germ., 266) este inacceptabilă fonetic şi istoric. Originea lat. a cuvîntului fusese propusă de Puşcariu, Dacor., VI, 310 şi de Rosetti, II, 82. Der. struguraş, s.m. (ruşuliţă, Hieracium aurantiacum; coacăză); strugurel, s.m. (plantă, Saxifraga adscendens; coacăză). – cf. struji, strung.
Trimis de blaurb, 02.02.2009. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?

Look at other dictionaries:

  • strúgure — s. m., art. strúgurele; pl. strúguri …   Romanian orthography

  • strugurespinos — STRUGURE SPINÓS s. v. coacăză. Trimis de siveco, 28.11.2007. Sursa: Sinonime …   Dicționar Român

  • acinos — ACINÓS, OÁSĂ, acinoşi, oase, adj. Care prezintă acine; care are forma unei boabe de strugure. – Din fr. acineux. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  acinós adj. m., pl. acinóşi; f. sg. acinoásă, pl …   Dicționar Român

  • aguridă — AGURÍDĂ, aguride, s.f. Strugure înainte de coacere, cu gust foarte acru. – Din ngr. agurída. Trimis de ana zecheru, 13.09.2002. Sursa: DEX 98  agurídă s. f., g. d. art. agurídei, pl. aguríde Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar… …   Dicționar Român

  • ciorchine — CIORCHÍNE, ciorchini, s.m. Tip de inflorescenţă caracterizat prin dezvoltarea unui ax principal, de a lungul căruia se înşiră numeroase ramificaţii cu flori; racem, grapă; grupare de fructe aşezate în mod corespunzător cu inflorescenţa descrisă… …   Dicționar Român

  • acin — ACÍN, acine, s.n. Mică dilataţie, în formă de boabă de strugure, la capătul terminal al unei glande sau al unei bronhiole. – Din fr. acinus. Trimis de ana zecheru, 31.07.2002. Sursa: DEX 98  acín s. n., pl. acíne Trimis de siveco, 10.08.2004.… …   Dicționar Român

  • agriş — ÁGRIŞ, agrişi, s.m. Arbust cu ramuri spinoase, cu frunze lobate şi cu fructe comestibile, care creşte spontan în regiunile de munte. (Ribes uva crispa). – Din magh. egres. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ÁGRIŞ s. (bot.; Ribes… …   Dicționar Român

  • auă — AÚĂ s. v. strugure. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  áuă s.f. – Struguri. lat. ūva (Puşcariu 166; Candrea Dens., 117; DAR); cf. it., sp., port. uva (sard. ua, engad. üa). Cuvînt vechi, care pare să fi fost arhaism încă în …   Dicționar Român

  • cârci — s.m. (reg.) vârf de lăstar de vie; porţiune dintr un strugure; strugure mic. Trimis de blaurb, 31.03.2006. Sursa: DAR  cîrcí ( césc, ít), vb. – 1. A se strînge. – 2. A micşora, a se contrage. – 3. A se chirci, a se pipernici. – var. încîrci,… …   Dicționar Român

  • poamă — POÁMĂ, poame, s.f. 1. Rodul comestibil al arborilor fructiferi; p. gener. fruct. ♢ expr. Poamă acră = persoană urâcioasă, cicălitoare, rea. ♦ Fruct fals cu endocarpul membranos şi mezocarpul cărnos, provenit din dezvoltarea şi modificarea… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”