- agriş
- ÁGRIŞ, agrişi, s.m. Arbust cu ramuri spinoase, cu frunze lobate şi cu fructe comestibile, care creşte spontan în regiunile de munte. (Ribes uva-crispa). – Din magh. egres.Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98ÁGRIŞ s. (bot.; Ribes uva-crispa) (reg.) pomuşoară, rezachie, rişiţă, struguri-spinoşi (pl.).Trimis de siveco, 04.11.2004. Sursa: Sinonimeágriş s. m. (sil. -griş), pl. ágrişiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficÁGRIŞ agrişi m. Arbust cu ramuri ghimpoase şi cu fructe comestibile dulci-acrişoare, de culoare verde-gălbuie. [Sil. a-griş] /<ung. egresTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXágriş (-şi), s.m. – Arbust cu fructe comestibile. – var. (Trans.) agríşe, aghireáşe. Mag. egres (DAR; Gáldi, Dict., 82), care îl derivă din germ. med. agras (‹ v. fr. aigras ‹ lat. *acrus, cf. acru). De remarcat că *acrus s-a contaminat probabil, din epoca lat., cu agrestis, şi că de la "agrest" a ajuns să însemne "strugure verde", cf. it. agresto, sp. agraz. Din it. cuvîntul a ajuns, cu sensul de "arbust cu fructe comestibile", în sl. agres, ceh. agrest, pol. agrest (Berneker 25). Accentul rom. (ágriş) arată că nu poate fi vorba de un etimon sl., şi că trebuie plecat de la mag. Totuşi, var. dovedesc şi existenţa unui prototip sl., fără a părea probabilă o der. directă din lat. (cf. REW 92, şi Meillet, s. v. ager). Tot din it. provin alb. grestë, sb. greš, ogrešta, (Miklosich, Fremdw., 73), rus. agrus, dar cu sensul de "strugure verde". – Der. agrişe, s.f. (fructul agrişului).Trimis de blaurb, 16.04.2006. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.