- dicta
- DICTÁ, dictez, vb. I. tranz. 1. A pronunţa rar şi desluşit cuvintele unei fraze, ale unui text, pentru ca ascultătorul să le poată scrie întocmai. 2. A impune ceva în mod categoric, a obliga pe cineva să accepte ceva fără condiţii; a ordona. ♦ (Despre abstracte) A îndemna, a determina stringent la o acţiune. – Din fr. dicter, lat. dictare.Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98DICTÁ vb. v. impune.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimedictá vb., ind. prez. 1 sg. dictéz, 3 sg. şi pl. dicteázăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA DICT//Á dictaéz tranz. 1) (fraze, texte) A pronunţa rar şi desluşit pentru a fi scris. 2) A impune printr-un dictat. 3) fig. A îndemna la o acţiune. /<fr. dicter, lat. dictareTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXDICTÁ vb. I. tr. 1. A pronunţa o frază, un text etc., pentru a fi scris de cineva. 2. A impune cu forţa; a ordona. ♦ (fig.) A îndemna la o acţiune. [cf. lat. dictare, fr. dicter].Trimis de LauraGellner, 14.05.2006. Sursa: DNDICTÁ vb. tr. 1. a pronunţa rar, desluşit, o frază, un text etc. pentru a fi scris de cineva. 2. a impune cu forţa; a ordona. ♢ (fig.) a îndemna la o acţiune. (< fr. dicter, lat. dictare)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.