dictafon

DICTAFÓN, dictafoane, s.n. Magnetofon utilizat la înregistrarea automată a comunicărilor vorbite, de obicei în scopul dactilografierii lor ulterioare. – Din fr. dictaphone.

Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



dictafón s. n., pl. dictafoáne

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



DICTAF//ÓN dictafonoáne n. Aparat pentru înregistrarea şi reproducerea automată a vorbirii. /<fr. dictaphone

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



DICTAFÓN s.n. (tehn.) Aparat care înregistrează vorbirea pentru a se putea dactilografia ulterior textul. [pl. -oane. / < fr. dictaphone].

Trimis de LauraGellner, 14.05.2006. Sursa: DN



DICTAFÓN s. n. aparat de înregistrat vorbirea spre a fi transcrisă ulterior (pentru dactilografiere). (< fr. dictaphone)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN