- rosti
- ROSTÍ, rostésc, vb. IV. 1. tranz. A articula, a pronunţa sunete, cuvinte cu ajutorul organelor vorbirii. 2. tranz. (Adesea fig.) A spune, a vorbi, a povesti; a expune. 3. refl. (Rar) A se pronunţa, a-şi spune părerea autorizată. ♦ tranz. A comunica o dispoziţie, un ordin, o sentinţă. ♦ A se preocupa de ceva; a pregăti. 4. intranz. A înfăşura pe sulul din faţă al războiului de ţesut porţiunea de pânză ţesută, desfăşurând în acelaşi timp o porţiune corespunzătoare de urzeală de pe sulul dinapoi, pentru a putea continua ţesutul de câte ori rostul se micşorează. – Din rost.Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98ROSTÍ vb. I. 1. v. pronunţa. 2. a pronunţa, (înv.) a proforisi. (rosti literele pe rând.) 3. v. recita. 4. v. scoate. 5. v. formula. 6. v. spune. 7. a expune, a prezenta. (A rosti o interesantă conferinţă.) 8. a pronunţa, a ţine. (A rosti un discurs.) 9. (jur.) a pronunţa. (A rosti sentinţa.) II. (text.) a năvădi, a rostui. (A rosti urzeala.)Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeROSTÍ vb. v. olări, procura, pronunţa, rândui, rostui, teşi, ţese.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimerostí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. rostésc, imperf. 3 sg. rosteá; conj. prez. 3 sg. şi pl. rosteáscăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA ROST//Í1 rostiésc tranz. 1) (sunete, silabe, cuvinte etc.) A emite cu ajutorul organelor vorbirii; a pronunţa; a articula, rosti corect sunetele. 2) (texte, discursuri etc.) A face să fie auzit în public; a prezenta în faţa publicu-lui. rosti o cuvântare. /Din rostTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXA ROST//Í2 rostiésc intranz. A schimba rostul; a schimba cu ajutorul tălpigelor poziţia firelor de urzeală, prin care trece suveica. /Din rostTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXA SE ROST//Í mă rostiésc intranz. rar A-şi exprima punctul de vedere; a-şi spune părerea; a se pronunţa. /Din rostTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.
