interlocuţiune

INTERLOCUŢIÚNE, interlocuţiuni, s.f. (jur.) Hotărâre judecătorească care precedă sentinţa finală a unui proces. [var.: interlocúţie s.f.] – Din fr. interlocution.

Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX '98



interlocuţiúne s. f., pl. interlocuţiúni

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



INTERLOCUŢIÚN//E interlocuţiunei f. jur. Hotărâre judecătorească care precedă sentinţa finală într-un proces. /<fr. interlocution

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



INTERLOCUŢIÚNE s.f. Convorbire. ♦ Hotărâre judecătorească care precedă sentinţa finală a unui proces. [var. interlocuţie s.f. / < fr. interlocution, cf. lat. inter – între, loquor – a vorbi].

Trimis de LauraGellner, 06.05.2005. Sursa: DN



INTERLOCUŢIÚNE s. f. 1. convorbire. 2. (jur.) hotărâre care precedă sentinţa finală a unui proces. (< fr. interlocution)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN