interlocutoriu

interlocutoriu
INTERLOCUTÓRIU, -IE adj. (jur.) Cu caracter de interlocuţiune; interlocutiv. [pron. -riu. / cf. fr. interlocutoire, it. interlocutorio].
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN

INTERLOCUTÓRIU, -IE adj. (jur.) cu caracter de interlocuţiune; interlocutiv. (< fr. interlocutoire)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

Look at other dictionaries:

  • interlocutiv — INTERLOCUTÍV, Ă adj. (Rar) Interlocutoriu. [cf. fr. intérlocutif]. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN  INTERLOCUTÍV, Ă adj. interlocutoriu. (< fr. interlocutif) Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN …   Dicționar Român

  • interlocutorio — in·ter·lo·cu·tò·rio agg. 1. TS dir.civ. di provvedimento, spec. di sentenza, che, emesso nel corso di un giudizio civile, non esaurisce il giudizio stesso davanti al giudice, ma si limita a risolvere questioni processuali attinenti all istruzione …   Dizionario italiano

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”