- infirmativ
- INFIRMATÍV, -Ă, infirmativi, -e, adj. (jur.) Care anulează (o sentinţă). – Din fr. infirmatif.Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX '98infirmatív adj. m., pl. infirmatívi; f. sg. infirmatívă, pl. infirmatíveTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficINFIRMATÍV infirmativă (infirmativi, infirmative) jur. Care anulează (o sentinţă). /<fr. infirmatifTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXINFIRMATÍV, -Ă adj. (jur.) Care anulează (o sentinţă). [< fr. infirmatif].Trimis de LauraGellner, 29.07.2006. Sursa: DNINFIRMATÍV, -Ă adj. care anulează (o sentinţă). (< fr. infirmatif)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.