- gnom
- GNOM, gnomi, s.m. Fiecare dintre spiritele despre care se credea că locuiesc în interiorul pământului, păzind bogăţiile lui ascunse. – Din fr. gnome.Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98gnom s. m., pl. gnomiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficGNOM gnomi m. Mic personaj din poveşti, slut şi deformat, care ar locui în interiorul pământului, păzind comorile ascunse. /<lat. gnomus, fr. gnomeTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXGNOM s.n. (Liv.) Sentinţă, proverb, maximă; zicătoare, cugetare, moto. [< it. gnome, cf. gr. gnome].Trimis de LauraGellner, 20.04.2005. Sursa: DNgnom(o)-, -gnomie elem. Cugetare, maximă; sentinţă. (< fr. gnom/o/-, -gmonie, cf. gr. gnome, inteligenţă)Trimis de blaurb, 13.11.2005. Sursa: MDNGNOM s.m. (Mit.) Spirit despre care se credea că locuieşte în fundul pământului, păzind comorile îngropate acolo. [< fr. gnome, cf. it. gnomo, lat. gnomus].Trimis de LauraGellner, 03.07.2006. Sursa: DNGNOM1 s. m. (mit.) spirit despre care se credea că locuieşte în fundul pământului, păzind comorile; spiriduş. (< fr. gnome, lat. gnomus)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDNGNOM2 s. n. sentinţă, maximă; cugetare, moto. (< gr. gnome)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDNGNOM3(O)-, -GNOMÍE elem. "cugetare, maximă; sentinţă". (< fr. gnom/o/-, -gmonie, cf. gr. gnome, inteligenţă)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.