- gnomic
- GNÓMIC, -Ă, gnomici, -ce, adj. 1. (Despre scrieri) Care cuprinde maxime, sentinţe, reflecţii, sfaturi morale. ♢ Poeţi gnomici = poeţi din Grecia (şi din Roma) antică, autori ai unor opere gnomice (1). 2. (lingv.; despre unele timpuri verbale) Care indică acţiunea sub formă generală sau care se îndeplineşte indiferent de timp. – Din fr. gnomique.Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98gnómic adj. m., pl. gnómici; f. sg. gnómică, pl. gnómiceTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficGNÓMI//C gnomiccă (gnomicci, gnomicce) (despre scrieri) Care conţine maxime şi sentinţe morale; cu maxime şi sentinţe în componenţă. Poezie gnomiccă. ♢ Poeţi gnomicci poeţi din antichitatea greco-romană, ale căror scrieri se caracterizează printr-o abundenţă de maxime şi sentinţe. Prezent gnomic prezent care exprimă acţiunea fără a o raporta la un timp anumit; prezent atemporal; prezent generic; prezent aforistic (în proverbe). /<fr. gnomique, lat. gnomicusTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXGNÓMIC, -Ă adj. Care conţine maxime, sentinţe şi reflecţii morale. ♢ (gram.) Prezent gnomic = prezent care exprimă o acţiune care se îndeplineşte indiferent de timp. [cf. fr. gnomique, cf. gr. gnomikos – sentenţios].Trimis de LauraGellner, 03.07.2006. Sursa: DNGNÓMIC, -Ă adj. 1. care conţine maxime, sentinţe şi reflecţii morale; aforisme. 2. (despre timpuri verbale) care exprimă o acţiune ce se îndeplineşte indiferent de timp. (< fr. gnomique, gr. gnomikos)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.