dumnezeu

dumnezeu
DUMNEZÉU, (rar) dumnezei, s.m. 1. Fiinţă supranaturală, considerată în credinţele religioase drept creatoare a lumii şi cea care determină destinul oamenilor. ♢ loc. adj. Bătut de Dumnezeu = năpăstuit, nenorocit. ♢ expr. Încotro (sau unde, cum) te-a îndrepta Dumnezeu = la voia întâmplării, oriunde. (Va fi) cum va da (sau va vrea) Dumnezeu = (va fi) cum s-o întâmpla, la întâmplare, potrivit destinului. Cum dă Dumnezeu = cum se întâmplă; p. ext. prost, rău. A porni (sau a merge etc.) cu Dumnezeu = a porni (sau a merge etc.) în pace, cu bine, sănătos. Cu Dumnezeu înainte! = noroc! succes! (la drum, într-o acţiune întreprinsă etc.) A nu avea (sau a fi fără) nici un Dumnezeu = a nu crede în nimic; a nu avea (sau a fi fără) nici un sens, nici o valoare, nici un gust. A lăsa (pe cineva) în plata (sau în ştirea) lui Dumnezeu = a lăsa (pe cineva) în pace sau la voia întâmplării. A (se) ruga (ca) de toţi Dumnezeii = a se ruga cu insistenţă; a implora. Parcă (sau i se pare că) a apucat (sau a prins) pe Dumnezeu de (un) picior, se spune despre cineva care are un mare şi neaşteptat noroc. (Punând accentul în frază) Dumnezeu ştie! = nu se ştie! Dumnezeule! exclamaţie de spaimă, durere, deznădejde, entuziasm, mirare. Pentru (numele lui) Dumnezeu! exclamaţie de implorare, deznădejde sau dezaprobare. Ce Dumnezeu! exclamaţie de necaz, de nemulţumire. Să dea Dumnezeu! = (formulă de urare) să se împlinească ceea ce doresc (sau doreşti etc.)! 2. Divinitate, zeu. – lat. dom(i)ne deus.
Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

CARUL-LUI-DUMNEZÉU s. v. vizitiul.
Trimis de siveco, 30.10.2008. Sursa: Sinonime

DUMNEZÉU s. (bis.) 1. atotputernicul (art.), creatorul (art.), divinitate, domnul (art.), dumnezeire, părinte, providenţă, puternicul (art.), stăpânul (art.), tatăl (art.), ziditorul (art.), (în limbajul bisericesc) preabunul (art.), preaînaltul (art.), preaputernicul (art.), (înv. şi pop.) pronie, (pop.) sfântul (art.), sântul (art.), (înv.) atotţiitorul (art.), tvoreţ, zeu. 2. v. zeu.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

Dumnezéu s. pr. m., g.-d. art. lui Dumnezéu (în expr. şi Dumnezéului)
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

Dumnezéu (zeu) s. m., art. dumnezéul; pl. dumnezéi, art. dumnezéii
Trimis de siveco, 15.01.2007. Sursa: Dicţionar ortografic

Scáunul-lui-Dumnezéu (astron.) s. pr. n.
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

DUMNEZÉ//U dumnezeui m. sing. (în concepţiile religioase) Forţă supranaturală, creatoare şi cârmuitoare a lumii; demiurg; divinitate; ♢ Pentru (numele lui) dumnezeu! exclamaţie ce exprimă o rugăminte stăruitoare sau o dezaprobare categorică. Cum dă dumnezeu la întâmplare. Bătut de dumnezeu năpăstuit de soartă. /<lat. dom[i]nedeus
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dumnezéu (dumnezéi), s.m. – Fiinţă supremă, creator şi cîrmuitor al lumii. – Mr. dhumnidză(u) megl. dumnizesc. lat. dǒmĭnĕ dĕus (Puşcariu 558; REW 2734), cf. it. domeneddio, v. prov. domerdieus, v. fr. damnedieu. cf. zău. – Der. dumnezeiesc, adj. (divin; milostiv); dumnezeieşte, adv. (minunat, divin); dumnezei (var. îndumnezei), vb. (a diviniza; a adora ca pe Dumnezeu); dumnezeire, s.f. (divinitate; divinizare; înv., religiozitate); nedumnezeire, s.f. (înv., impietate); dumnezeiţă (var. dumnezeoaie, dumnezeoaică), s.f. (înv., zeiţă).
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать курсовую

Look at other dictionaries:

  • Dumnezéu — s. pr. m., g. d. art. lui Dumnezéu (în expr. şi Dumnezéului) …   Romanian orthography

  • divin — DIVÍN, Ă, divini, e adj. 1. Considerat că provine de la Dumnezeu sau de la zei, în felul lui Dumnezeu sau al zeilor; dumnezeiesc, ceresc. ♦ Făcut de oameni în slujba sau pentru preamărirea lui Dumnezeu; bisericesc, religios. 2. fig. Înzestrat cu… …   Dicționar Român

  • milă — MÍLĂ1, mile, s.f. 1. Sentiment de înţelegere şi de compasiune faţă de suferinţa sau de nenorocirea cuiva; compătimire; îndurare; milostenie. ♢ loc. adj. şi adv. Fără (de) milă = crud, nemilos, neîndurător. ♢ loc. adv. De milă sau de mila cuiva =… …   Dicționar Român

  • divinitate — DIVINITÁTE, divinităţi, s.f. 1. Fiinţă imaginară cu însuşiri supranaturale, socotită drept cârmuitoare a lumii; Dumnezeu, zeu. 2. Esenţă divină; dumnezeire. – Din fr. divinité, lat. divinitas, atis. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX… …   Dicționar Român

  • filioque — FILIÓQUE s.n. Dogmă creştină (catolică) potrivit căreia Sfântul Duh purcede atât de la Dumnezeu Tatăl, cât şi de la Dumnezeu Fiul. [pr.: fi li ó cve] – cuv. lat. Trimis de LauraGellner, 11.05.2004. Sursa: DEX 98  filióque s. n. (sil. li o ) [… …   Dicționar Român

  • deism — DEÍSM s.n. Credinţă în existenţa lui Dumnezeu (fără recunoaşterea revelaţiilor). – Din fr. déisme. Trimis de laurap, 20.04.2004. Sursa: DEX 98  Deism ≠ ateism Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime  deísm s. n. Trimis de siveco,… …   Dicționar Român

  • domn — DÓMN, domni, s.m. 1. Termen de politeţe pentru un bărbat. ♦ (fam.; la voc.) Termen impersonal de adresare care însoţeşte de regulă o frază exclamativă, interogativă etc. ♦ Soţ. ♦ (pop.) Orăşean. 2. Persoană care are autoritatea, posibilitatea de… …   Dicționar Român

  • dumnezeiesc — DUMNEZEIÉSC, IÁSCĂ, dumnezeieşti, adj. 1. Al lui Dumnezeu, privitor la Dumnezeu; divin. 2. fig. Minunat, superb, splendid. [pr.: ze iesc] – Dumnezeu + suf. esc. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  DUMNEZEIÉSC adj. (bis.) 1 …   Dicționar Român

  • Turda — Escudo …   Wikipedia Español

  • bou — BOII PRÚNCILOR s. v. ciumăfaie, laur. Trimis de siveco, 21.11.2007. Sursa: Sinonime  BOU s. 1. (zool.) bou de baltă (Bombinator) = (Mold.) buhai de baltă; bou grohăitor v. iac. 2. (ornit.) bou de baltă (Botaurus stellaris) = (reg.) haucă, bâtlan …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”