domn

domn
DÓMN, domni, s.m. 1. Termen de politeţe pentru un bărbat. ♦ (fam.; la voc.) Termen impersonal de adresare care însoţeşte de regulă o frază exclamativă, interogativă etc. ♦ Soţ. ♦ (pop.) Orăşean. 2. Persoană care are autoritatea, posibilitatea de a face ceva; stăpân. 3. Titlu purtat de suveranii Ţării Româneşti şi ai Moldovei; voievod, domnitor; persoană care purta acest titlu. 4. Dumnezeu; Isus Cristos. ♢ expr. A da (sau a lăsa pe cineva) în plata (sau mila) domnului = a lăsa (pe cineva) în pace, a(-l) lăsa să facă ce vrea; a ignora. ♦ (La voc.) Exclamaţie, invocaţie impersonală exprimând mirare, amărăciune, surpriză. Doamne, ce vorbă ţi-a ieşit din gură! ♢ expr. Vezi, doamne = chipurile, vorba vine. [voc. (1-3) domnule, dom'le, (4) doamne; nom., voc. şi (1) domnu, don', dom'] – lat. dom(i)nus.
Trimis de Bogdan, 10.10.2008. Sursa: DEX '98

ARĂTÁREA DÓMNULUI s. v. bobotează.
Trimis de siveco, 14.02.2009. Sursa: Sinonime

DOMN s. 1. cucon, (înv. şi fam.) musiu, (grecism înv.) chir, (italienism înv.) signor. (Ce mai faci, domnule?) 2. v. domnitor. 3. (art.; n. pr.) v. Dumnezeu.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

DOMN s. v. bărbat, orăşean, soţ, târgoveţ.
Trimis de siveco, 28.10.2007. Sursa: Sinonime

VACA-DÓMNULUI s. 1. v. buburuză. 2. (Pyrrhocoris apterus) (reg.) boul-Domnului.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

VACA-DÓMNULUI s. v. rădaşcă, răgace.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

bóul-Dómnului s. m., pl. bóii-Dómnului
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

domn (termen de politeţe pentru un bărbat) s. m., voc. dómnule; pl. domni, voc. dómnilor; abr. sg. art. d-l, g.-d. sg. art. d-lui, g.-d. pl. art. d-lor
Trimis de siveco, 23.09.2008. Sursa: Dicţionar ortografic

domn (domnitor) s. m., voc. doámne; pl. domni
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

Dómnul (Dumnezeu) s. pr. m. art., voc. neart. Doámne
Trimis de siveco, 03.08.2007. Sursa: Dicţionar ortografic

Máica Dómnului s. pr. f., g.-d. art. Máicii Dómnului
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

pálma-Máicii-Dómnului (bot.) s. f.
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

rânduníca-Dómnului s. f.
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

scára-Dómnului s. f.
Trimis de siveco, 05.12.2008. Sursa: Dicţionar ortografic

scáunul-Dómnului (bot.) s. n.
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

váca-Dómnului (insectă) s. f.
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

DOMN domni m. 1) (folosit ca termen de politeţe şi de adresare, izolat sau înaintea numelui) Persoană de sex masculin; bărbat, mai ales de la oraş. 2) (în epoca feudală, în ţările române; folosit şi ca titlu pe lângă un nume) Conducător absolut al ţării; domnitor; vodă; voievod. 3) Forţă supranaturală, considerată creatoare şi cârmuitoare a lumii; Dumnezeu; demiurg; divinitate. ♢ A lăsa pe cineva în plata domnului a lăsa pe cineva să procedeze după bunul lui plac. /<lat. dom[i]nus
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

domn (dómni), s.m. – 1. Titlu oficial al domnitorilor Ţării Româneşti şi Moldovei. – 2. Nume dat lui Dumnezeu. – 3. Termen de politeţe pentru un bărbat în general. – Mr., istr. domnu, megl. dom(n). lat. dǒm(ĭ)nus (Diez, I, 157; Cihac, I, 80; Puşcariu 541; Candrea-Dens., 565; REW 2741), cf. it. donno, prov. dom, v. fr. dam(p), sp. don, dueño, port. dom. Cu sensurile 1 şi 2 are vocativul Doamne (‹ lat. Dǒmĭne); pentru sensul 3 se foloseşte vocativul domnule. Domnii sau domnitorii se bucurau de prerogativele suveranilor; prin urmare se cuvine să traducem cuvintele derivate prin termeni care în mod firesc se aplică ideii de regalitate (domnie "demnitate de Domn" etc.). – Der. doamnă, s.f. (titlu dat soţiei domnitorului; termen de politeţe în general pentru o femeie), care reprezintă fără îndoială lat. dǒm(ĭ)na (Diez, I, 157; Puşcariu 537; REW 2733); domnesc, adj. (care aparţine domnului); domni, vb. (a conduce o ţară, un principat ca domn; a stăpîni; a se adresa cu titlul de Domn); domnie, s.f. (demnitate de Domn; timpul cît se află un Domn la conducerea ţării; regiune stăpînită de un Domn; Curte; termen de politeţe, cu formele reduse dumneata ‹ domnia-ta, dumnealui, domneavoastră, dumnealor); domnişoară, s.f. (termen de politeţe pentru o fată); domnişor, s.m. (fiu de domnitor; prinţ tînăr; fiu al stăpînului); domniţă, s.f. (fiică de domnitor; prinţesă tînără); domnitor, s.m. (domnitor). cf. domina, duminică.
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать курсовую

Look at other dictionaries:

  • domn — s. m., voc. dómnule; pl. domni, voc. dómnilor; abr. sg. art. dl, g. d. sg. art. dlui, g. d. pl. art. dlor …   Romanian orthography

  • DOMN — Dominabus, Domini, domini nostri, Domino nostro, Domnae …   Abbreviations in Latin Inscriptions

  • domnie — DOMNÍE, domnii, s.f. 1. Autoritatea politică şi juridică a domnului (3); demnitatea de domn. ♦ Timpul cât un domn (3) se află la conducerea ţării. ♦ Regiune sau populaţie stăpânită de un domn (3). 2. Dominaţie, stăpânire, putere. 3. (înv.;… …   Dicționar Român

  • domnesc — DOMNÉSC, EÁSCĂ, domneşti, adj. 1. Care aparţine domnului (3), privitor la domn; care emană de la domn; care aparţine curţii domnului. ♦ Bogat, îmbelşugat; elegant. 2. (În sintagmele) Mere domneşti = varietate de mere mari, de culoare gălbuie… …   Dicționar Român

  • domni — DOMNÍ, domnesc, vb. IV. intranz. A conduce un principat, o ţară, o împărăţie în calitate de domn (3). ♦ fig. A fi stăpânitor, a stăpâni. Între noi va domni pacea. 2. A o duce foarte bine, a nu avea nici o grijă. 3. fig. (Despre o înălţime, o… …   Dicționar Român

  • gospodar — GOSPODÁR, gospodari, s.m., adj.m. 1. s.m. Om care posedă o gospodărie. 2. s.m., adj.m. (Om) care dovedeşte pricepere, chibzuială în conducerea unei gospodării (personale, de stat etc.), a unei instituţii, organizaţii etc. 3. s.m. (reg.) Soţ (în… …   Dicționar Român

  • chir — s.m. (înv.; precedă n. pr. de persoane) Domn, jupân. [Scris şi: kir] – Din ngr. kír[ios]. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  CHIR s. v. cucon, domn. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  …   Dicționar Român

  • domnişor — DOMNIŞÓR, domnişori, s.m. Diminutiv al lui domn; (pop.) termen de politeţe pentru un bărbat tânăr (necăsătorit). ♦ Fiu (neînsurat) al stăpânului (în raport cu angajaţii acestuia). – Domn + suf. işor. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX …   Dicționar Român

  • jupân — JUPẤN, jupâni, s.m. 1. Titlu de politeţe dat în ţările române persoanelor care ocupau anumite demnităţi sau funcţii înalte. ♦ Titlu de politeţe dat unei persoane, echivalând cu domn , cucon . 2. Patron, stăpân (considerat în raport cu angajaţii… …   Dicționar Român

  • domneşte — DOMNÉŞTE adv. Ca un domn (3), ca un boier, boiereşte; p. ext. foarte bine. – Domn + suf. eşte. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  DOMNÉŞTE adv. (fig.) boiereşte. (A dus o domneşte acolo.) Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa:… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”