- gospodar
- GOSPODÁR, gospodari, s.m., adj.m. 1. s.m. Om care posedă o gospodărie. 2. s.m., adj.m. (Om) care dovedeşte pricepere, chibzuială în conducerea unei gospodării (personale, de stat etc.), a unei instituţii, organizaţii etc. 3. s.m. (reg.) Soţ (în raport cu soţia sa). 4. s.m. (înv.) Domnitor. – Din bg., scr. gospodar.Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98GOSPODÁR s. (înv.) căsar, căsaş. (În curte ne-a întâmpinat gospodarul.)Trimis de siveco, 28.02.2007. Sursa: SinonimeGOSPODÁR s. v. bărbat, cârmuitor, conducător, domn, domnitor, monarh, soţ, stăpânitor, suveran, vodă, voievod.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimegospodár s. m., adj. m., pl. gospodáriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficGOSPODÁR1 gospodari adj. Care conduce cu pricepere o gospodărie (personală sau publică). /<bulg., sb. gospodarTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXGOSPODÁR2 gospodari m. 1) Persoană (de la ţară) care administrează o gospodărie (privată sau publică). ♢ gospodarul casei a) capul familiei; b) gazda considerată în raport cu oaspeţii. 2) ist. Conducător absolut al ţării; domn; domnitor. /<bulg., sb. gospodarTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXgospodár (gospodári), s.m. – 1. Domn, titlu dat domnitorilor Munteniei şi Moldovei, în documentele sl., ca traducere pentru domn. – 2. Stăpîn. – 3. Stăpînul casei, capul familiei. – 4. (adj.) Harnic, priceput, care care ştie să se chivernisească, econom. – var. (rar) hospodar. sl. gospodarĭ (Miklosich, Lexicon, 138; Cihac, II, 125), cf. ceh. hospodar "priceput", rus. gospodarĭ "gospodar". – Der. gospod, adj. (domnesc), abreviere de la sl. gospodini, termen administrativ fără circulaţie reală; gospodăreasă (var. gospodăriţă), s.f. (stăpîna casei); gospodină, s.f. (femei care se ocupă de treburile casei, casnică), cf. sl. gospodynja; gospodăresc, adj. (economic, priceput; de calitate); gospodăreşte, adv. (serios, cum se cuvine); gospodăros, adj. (priceput); gospodări, vb. (a conduce o casă, a administra; a căsători, a deveni cap de familie; refl., a întemeia o familie); gospodărie, s.f. (menaj, activitate casnică; bunurile, averea unei case; pereche căsătorită, familie); gospodin, s.m. (domn), din sl. gospodinŭ, înv., rar.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.