domiri

domiri: DOMIRÍ vb. IV v. dumeri.

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

domirí (-résc, -ít), vb. – 1. (înv.) A linişti, a potoli, a împăca. – 2. (refl., înv.) A ceda, a se preda. – 3. (refl.) A înţelege, a se convinge. – 4. A lămuri, a explica. – var. dumiri, dumeri. sl. miriti sę "a face pace", de la mirŭ "pace", cf. omiriti "a împăca"; trebuie presupusă adăugarea pref. exhaustiv do-, ca în cazurile doborî, dogori, etc. Totuşi, după Cihac, II, 193, acest cuvînt se explică în general prin sl. *domĕriti "a măsura complet", cf. rus. domjeriti "a măsura ce lipseşte" (Tiktin; Berneker; Candrea; Scriban), cu toate că explicaţia este sub toate aspectele insuficientă (însuşi Tiktin remarcase că primele două sensuri nu se potrivesc cu acest ultim etimon). – Der. nedumerit (var. nedomirit), adj. (care nu înţelege); nedumerire (var. nedomirire), s.f. (îndoială, întrebare).

Trimis de blaurb, 08.08.2007. Sursa: DER

Игры ⚽ Поможем написать курсовую

domoli — DOMOLÍ, domolesc, vb. IV. 1. tranz. şi refl. A face să se mişte sau a se mişca mai încet. ♦ tranz. A înfrâna, a struni un animal. 2. refl. (Despre elemente sau fenomene ale naturii) A se linişti, a se potoli, a scădea în intensitate. 3. tranz. şi … Dicționar Român
dumeri — DUMERÍ, dumeresc, vb. IV. refl. şi tranz. A pricepe sau a face să priceapă clar (după ce fusese nedumerit), a şi da sau a face să şi dea bine seama; a( şi) explica. [var.: dumirí, domirí vb. IV.] – Din bg. domerja. Trimis de RACAI, 13.09.2007.… … Dicționar Român

Academic Dictionaries and Encyclopedias