- chir
- CHIR s.m. (înv.; precedă n. pr. de persoane) Domn, jupân. [Scris şi: kir] – Din ngr. kír[ios].Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98CHIR s. v. cucon, domn.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimechir s. m. (+ s. pr.)Trimis de siveco, 15.07.2006. Sursa: Dicţionar ortograficCHIR m. înv. (titlu de politeţe folosit în adresări) Domn, jupân. /<ngr. kyr[ios]Trimis de siveco, 15.07.2006. Sursa: NODEXchir s.m. – Domn (titlu de politeţe, folosit în epoca fanarioţilor, sec. XVIII şi prima jumătate a sec. XIX). Mr. chir. ngr. ϰύρ(ιος), cf. v. sb. kyrŭ (Vasmer, gr., 87). – Compară chirio chir, s.m. (înv., titlu rezervat prelaţilor), din ngr. ϰύριος ϰύρ (nu a avut circulaţie reală); chiriacodromion, s.n. (carte de predici), din ngr. ϰυριαϰοδρόμιος; chiriarh, s.m. (prelat), din ngr. ϰυριάρχης; chiriarhie, s.f. (demnitate de prelat), din ngr. ϰυριαρχία; chiriarhic(esc), adj. (de prelat). cf. chiraleisa, chirielă. v. Murnu 13; Gáldi 165.Trimis de blaurb, 30.03.2007. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.