domni

DOMNÍ, domnesc, vb. IV. intranz. A conduce un principat, o ţară, o împărăţie în calitate de domn (3). ♦ fig. A fi stăpânitor, a stăpâni. Între noi va domni pacea. 2. A o duce foarte bine, a nu avea nici o grijă. 3. fig. (Despre o înălţime, o clădire etc.) A domina (2). – Din domn.

Trimis de Bogdan, 18.04.2008. Sursa: DEX '98



CĂMARĂ DOMNEÁSCĂ s. v. tezaur, vistierie.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



DOMNÍ vb. (ist.) a cârmui, a conduce, a dirigui, a guverna, a stăpâni, (înv. şi pop.) a oblădui, (înv.) a birui, a chivernisi, a duce, a ocârmui, a povăţui. (Ştefan cel Mare a domni cu glorie în Moldova.)

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime



domní vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. domnésc, imperf. 3 sg. domneá; conj. prez. 3 sg. şi pl. domneáscă

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



rug-domnésc s. m.

Trimis de siveco, 16.11.2008. Sursa: Dicţionar ortografic



A DOMN//Í domniésc intranz. 1) A fi domn al unei ţări. 2) fig. A trăi ca un domn; a duce o viaţă din belşug; a huzuri; a se lăfăi. 3) fig. (despre linişte, pace, ordine) A avea loc în exclusivitate. 4) fig. (despre forme de relief, clădiri) A se înălţa impunându-se prin proporţii şi măreţie. ♢ Muntele domnieşte deasupra întinderii. /v. a domni

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX