- divin
- DIVÍN, -Ă, divini, -e adj. 1. Considerat că provine de la Dumnezeu sau de la zei, în felul lui Dumnezeu sau al zeilor; dumnezeiesc, ceresc. ♦ Făcut de oameni în slujba sau pentru preamărirea lui Dumnezeu; bisericesc, religios. 2. fig. Înzestrat cu însuşiri cu totul excepţionale; minunat. Voce divină. – Din fr. divin, lat.divinus.Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98Divin ≠ profanTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeDIVÍN adj. (bis.) 1. ceresc, dumnezeiesc, sfânt, (livr.) celest, (rar) îndumnezeit, zeiesc, (pop.) sânt, (înv.) minunat, preaînalt. (Pronia divin.) 2. v. providenţial. 3. bisericesc, religios. (Serviciu divin.) 4. v. sfânt.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeDIVÍN adj., adv. v. minunat, splendid, superb.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimedivín adj. m., pl. divíni; f. sg. divínă, pl. divíneTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficDIVÍN divină (divini, divine) 1) (în concepţiile reli-gioase) Care se consideră că provine de la Dumnezeu sau de la zei; din cer; dumnezeiesc; ceresc. Dar divin. 2) Care este caracteristic pentru Dumnezeu şi zeităţi; dumnezeiesc. Putere divină. Har divin. 3) Care este menit să-l slăvească pe Dumnezeu. Serviciu divin. Carte divină. 4) fig. Care este uimitor de frumos; splendid; celest. Frumuseţe divină. Melodie divină. /<fr. divin, lat. divinusTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXDIVÍN, -Ă adj. 1. Dumnezeiesc; de zeu, de la zei. ♦ Făcut pentru preamărirea lui Dumnezeu; bisericesc, religios. 2. (fig.) Minunat, splendid, încântător. [cf. lat. divinus, fr. divin, it. divino].Trimis de LauraGellner, 19.05.2006. Sursa: DNDIVÍN, -Ă adj. 1. dumnezeiesc; de la zei. ♢ făcut pentru preamărirea lui Dumnezeu; bisericesc, religios. 2. (fig.) minunat, splendid, încântător. (< fr. divin, lat. divinus)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.