- divinitate
- DIVINITÁTE, divinităţi, s.f. 1. Fiinţă imaginară cu însuşiri supranaturale, socotită drept cârmuitoare a lumii; Dumnezeu, zeu. 2. Esenţă divină; dumnezeire. – Din fr. divinité, lat. divinitas, -atis.Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98DIVINITÁTE s. (bis.) 1. v. Dumnezeu. 2. v. cer. 3. v. zeu.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimedivinitáte s. f., g.-d. art. divinităţii; pl. divinităţiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficDIVINIT//ÁTE divinitateăţi f. 1) (în concepţiile religioase) Forţă supranaturală creatoare şi cârmuitoare a lumii; Dumnezeu; demiurg. 2) Natură, caracter dumnezeiesc; dumnezeire. [art. divinitatea; G.-D. divinităţii] /<fr. divinité, lat. divinitasTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXDIVINITÁTE s.f. 1. Fiinţă socotită de cei mistici drept creatoare şi cârmuitoare a lumii; Dumnezeu, zeu. 2. Esenţă, natură divină. [cf. lat. divinitas, fr. divinité].Trimis de LauraGellner, 19.05.2006. Sursa: DNDIVINITÁTE s. f. 1. fiinţă socotită drept creatoare şi cârmuitoare a lumii; Dumnezeu. ♢ fiinţe cărora li se atribuie o natură divină. ♢ (pl.) zeii şi zeiţele păgânismului. 2. esenţă, natură divină. 3. (fig.) lucru, persoană adorată ca un dumnezeu. (< fr. divinité, lat. divinitas)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.