diviniza

diviniza
DIVINIZÁ, divinizez vb. I. tranz. 1. A iubi nespus de mult pe cineva; a adora, a proslăvi. 2. A trece pe cineva în rândul divinităţilor, a atribui cuiva putere divină, a deifica. – Din fr. diviniser.
Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

DIVINIZÁ vb. 1. v. zeifica. 2. (livr.) a apoteoza. (În antichitate, unii eroi erau diviniza.) 3. v. adora.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

divinizá vb., ind. prez. 1 sg. divinizéz, 3 sg. şi pl. divinizeáză
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A DIVINIZ//Á divinizaéz tranz. 1) (fiinţe) A trece în rândul divinităţilor; a deifica; a idolatriza; a apoteoza; a zeifica. 2) (persoane, fiinţe sau lucruri) A trata cu dragoste sau admiratie exagerată (ca pe o divinitate); a respecta în mod deosebit; a adora; a venera; a deifica; a idolatriza; a zeifica. /<fr. diviniser
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

DIVINIZÁ vb. I. tr. A iubi, a adora (ca pe un zeu, ca pe o divinitate). ♦ A pune în rândul zeilor, al divinităţilor. [< fr. diviniser].
Trimis de LauraGellner, 19.05.2006. Sursa: DN

DIVINIZÁ vb. tr. 1. a trece în rândul zeilor, al divinităţilor. 2. a iubi, a adora nespus pe cineva, a idolatriza. (< fr. diviniser)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать реферат

Look at other dictionaries:

  • divinizá — vb., ind. prez. 1 sg. divinizéz, 3 sg. şi pl. divinizeázã …   Romanian orthography

  • adora — ADORÁ, adór, vb. I. tranz. 1. A iubi în cel mai înalt grad, fără limită, a avea un cult pentru cineva sau ceva. 2. A slăvi (o divinitate); a venera, a diviniza, a cinsti. – Din fr. adorer, lat. adorare. Trimis de ana zecheru, 25.09.2008. Sursa:… …   Dicționar Român

  • divinizare — DIVINIZÁRE, divinizări, s.f. Faptul de a diviniza. v. diviniza. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  DIVINIZÁRE s. 1. deificare, zeificare, (înv.) îndum nezeire. (divinizare unui muritor.) 2. (livr.) apoteoză. (divinizare unui erou …   Dicționar Român

  • zeifica — ZEIFICÁ, zeífic, vb. I. tranz. A deifica. [pr.: ze i ] – Din zeu (după deifica). Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ZEIFICÁ, zeífic, vb. I. tranz. 2. (Persoane, fiinţe sau lucruri) A trata cu dragoste sau admiraţie exagerată; a iubi… …   Dicționar Român

  • apoteoza — APOTEOZÁ, apoteozez, vb. I. tranz. (În antichitatea greco romană) A trece un erou sau un împărat în rândul zeilor. ♦ fig. A aduce laude şi onoruri excepţionale, a ridica în slavă (pe cineva sau ceva). [pr.: te o ] – Din fr. apothéoser. Trimis de… …   Dicționar Român

  • deifica — DEIFICÁ, deífic, vb. I. tranz. A atribui putere divină unei fiinţe sau unui lucru; a zeifica.[pr.: de i ] – Din lat. deificare, fr. déifier. Trimis de laurap, 27.01.2005. Sursa: DEX 98  DEIFICÁ vb. v. zeifica …   Dicționar Român

  • idolatriza — IDOLATRIZÁ, idolatrizez, vb. I. tranz. A slăvi pe cineva sau ceva ca pe un idol, a iubi cu pasiune; a adora; a iubi în mod exagerat. – Idolatru + suf. iza (după fr. idolâtrer). Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  IDOLATRIZÁ vb. v. adora.… …   Dicționar Român

  • îndumnezei — ÎNDUMNEZEÍ, îndumnezeiesc, vb. IV. tranz. (livr.) A diviniza. ♦ A glorifica, a preamări. – În + Dumnezeu. Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX 98  ÎNDUMNEZEÍ vb. v. deifica, diviniza, zeifica. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  …   Dicționar Român

  • divinizar — Se conjuga como: cazar Infinitivo: Gerundio: Participio: divinizar divinizando divinizado     Indicativo   presente imperfecto pretérito futuro condicional yo tú él, ella, Ud. nosotros vosotros ellos, ellas, Uds. divinizo divinizas diviniza… …   Wordreference Spanish Conjugations Dictionary

  • Familistas — Los familistas fueron una secta religiosa mística fundada en Holanda hacia 1540 por Hendrik Niclaes con el nombre de Familia Caritatis (Hus der Lieften; Huis der Liefde; Haus der Liebe; Familia o Casa de amor). Los familistas hacían consistir la… …   Wikipedia Español

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”