- diviniza
- DIVINIZÁ, divinizez vb. I. tranz. 1. A iubi nespus de mult pe cineva; a adora, a proslăvi. 2. A trece pe cineva în rândul divinităţilor, a atribui cuiva putere divină, a deifica. – Din fr. diviniser.Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98DIVINIZÁ vb. 1. v. zeifica. 2. (livr.) a apoteoza. (În antichitate, unii eroi erau diviniza.) 3. v. adora.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimedivinizá vb., ind. prez. 1 sg. divinizéz, 3 sg. şi pl. divinizeázăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA DIVINIZ//Á divinizaéz tranz. 1) (fiinţe) A trece în rândul divinităţilor; a deifica; a idolatriza; a apoteoza; a zeifica. 2) (persoane, fiinţe sau lucruri) A trata cu dragoste sau admiratie exagerată (ca pe o divinitate); a respecta în mod deosebit; a adora; a venera; a deifica; a idolatriza; a zeifica. /<fr. diviniserTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXDIVINIZÁ vb. I. tr. A iubi, a adora (ca pe un zeu, ca pe o divinitate). ♦ A pune în rândul zeilor, al divinităţilor. [< fr. diviniser].Trimis de LauraGellner, 19.05.2006. Sursa: DNDIVINIZÁ vb. tr. 1. a trece în rândul zeilor, al divinităţilor. 2. a iubi, a adora nespus pe cineva, a idolatriza. (< fr. diviniser)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.