apoteoza

apoteoza
APOTEOZÁ, apoteozez, vb. I. tranz. (În antichitatea greco-romană) A trece un erou sau un împărat în rândul zeilor. ♦ fig. A aduce laude şi onoruri excepţionale, a ridica în slavă (pe cineva sau ceva). [pr.: -te-o-] – Din fr. apothéoser.
Trimis de cata, 14.09.2007. Sursa: DEX '98

APOTEOZÁ vb. v. cinsti, cânta, diviniza, elogia, glorifica, lăuda, mări, omagia, preamări, preaslăvi, proslăvi, slăvi, venera.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

apoteozá vb. (sil. -te-o-), ind. prez. 1 sg. apoteozéz, 3 sg. şi pl. apoteozeáză
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

APOTEOZÁ vb. I. tr. (Ant.) A pune (un erou, un împărat) în rândul zeilor; a zeifica, a diviniza. ♦ (fig.) A lăuda exagerat, a acorda (cuiva) onoruri neobişnuite. [< apoteoză].
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN

APOTEOZÁ vb. tr. 1. (ant.) a trece în rândul zeilor; a deifica, a diviniza. 2. (fig.) a acorda (cuiva) onoruri neobişnuite; a preamări, a slăvi. (< fr. apothéoser)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем решить контрольную работу

Look at other dictionaries:

  • apoteoză — APOTEÓZĂ, apoteoze, s.f. (În antichitatea greco romană) Solemnitate, festivitate prin care un erou sau un împărat era zeificat. ♦ fig. Onoruri extraordinare aduse cuiva; preamărire, slăvire, glorificare. [pr.: te o ] – Din fr. apothéose, lat.… …   Dicționar Român

  • apoteoza — {{/stl 13}}{{stl 8}}rz. ż Ia, CMc. apoteozazie {{/stl 8}}{{stl 7}} nadanie jakiejś postaci, idei, rzeczy cech godnych uwielbienia; przedstawienie postaci, idei itp. w sposób wyidealizowany; idealizacja, gloryfikacja : {{/stl 7}}{{stl 10}}Apoteoza …   Langenscheidt Polski wyjaśnień

  • apoteoza — apoteóza ž DEFINICIJA 1. rel. uvrštavanje čovjeka među božanstva [apoteoza rimskih careva] 2. raskošna i svečana završna skupna slika kazališne ili slične izvedbe, u kojoj se rezimira sve što je prikazano, te proslavlja znameniti događaj i… …   Hrvatski jezični portal

  • apoteóza — ž 1. {{001f}}rel. uvrštavanje čovjeka među božanstva [∼ rimskih careva] 2. {{001f}}raskošna i svečana završna skupna slika kazališne ili slične izvedbe, u kojoj se rezimira sve što je prikazano, te proslavlja znameniti događaj i domovina 3.… …   Veliki rječnik hrvatskoga jezika

  • apoteóza — e ž (ọ̑) poveličevanje, proslavljanje osebe ali stvari: drama se zaključi z apoteozo ljubezni; pretresljiva apoteoza človeka, trpljenja; Duma je pesniška apoteoza domače zemlje // pri starih Grkih in Rimljanih povzdignjenje posebno zaslužnega… …   Slovar slovenskega knjižnega jezika

  • apoteoza — ż IV, CMs. apoteozazie; lm D. apoteozaoz 1. «nadanie komuś lub czemuś cech godnych czci i uwielbienia, przedstawienie postaci, idei, wydarzenia w sposób idealizujący zwykle w dziele literackim, plastycznym lub muzycznym; wyidealizowanie» Apoteoza …   Słownik języka polskiego

  • apoteozá — vb. (sil. te o ), ind. prez. 1 sg. apoteozéz, 3 sg. şi pl. apoteozeázã …   Romanian orthography

  • apoteotic — APOTEÓTIC, Ă, apoteotici, ce, adj. (Rar) De apoteoză, care constituie o apoteoză. [pr.: te o ] – Apote[oză] + suf. otic (după hipnoză – hipnotic). Trimis de cata, 07.03.2004. Sursa: DEX 98  APOTEÓTIC adj. v. triumfal. Trimis de siveco,… …   Dicționar Român

  • apoteozare — APOTEOZÁRE, apoteozări, s.f. Acţiunea de a apoteoza. [pr.: te o ] – v. apoteoza. Trimis de cata, 07.03.2004. Sursa: DEX 98  apoteozáre s. f. (sil. te o ), g. d. art. apoteozării; pl. apoteozări Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa …   Dicționar Român

  • diviniza — DIVINIZÁ, divinizez vb. I. tranz. 1. A iubi nespus de mult pe cineva; a adora, a proslăvi. 2. A trece pe cineva în rândul divinităţilor, a atribui cuiva putere divină, a deifica. – Din fr. diviniser. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”