- apoteoză
- APOTEÓZĂ, apoteoze, s.f. (În antichitatea greco-romană) Solemnitate, festivitate prin care un erou sau un împărat era zeificat. ♦ fig. Onoruri extraordinare aduse cuiva; preamărire, slăvire, glorificare. [pr.: -te-o-] – Din fr. apothéose, lat. apotheosis.Trimis de cata, 07.03.2004. Sursa: DEX '98APOTEÓZĂ s. v. divinizare, elogiere, glorificare, laudă, lăudare, mărire, preamărire, preaslăvire, proslăvire, slavă, slăvire.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeapoteóză s. f. (sil. -te-o-), g.-d. art. apoteózei; pl. apoteózeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficAPOTEÓZĂ s.f. (Ant.) Trecere (a unui erou, a unui împărat) în rândul zeilor; zeificare, divinizare. ♦ (fig.) Onoruri extraordinare aduse cuiva; slăvire, glorificare. ♦ Denumire a scenelor finale cu caracter solemn şi triumfal din opere sau balete; încheiere solemnă a unei piese muzicale. [< fr. apothéose, cf. lat., gr. apotheosis – trecere în rândul zeilor].Trimis de LauraGellner, 25.01.2006. Sursa: DNAPOTEÓZĂ s. f. 1. (ant.) solemnitate de trecere (a unui erou, a unui împărat) în rândul zeilor. 2. (fig.) preamărire, slăvire, glorificare. 2. denumire a scenelor finale cu caracter solemnă şi triumfal din opere sau balete; încheiere solemn a unei piese muzicale. (< fr. apothéose, lat., gr. apotheosis)Trimis de raduborza, 06.02.2009. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.