zeu

ZEU¹ interj. v. zău.

Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



ZEU², zei, s.m. Divinitate păgână; idol. ♦ fig. Om cu însuşiri fizice şi morale excepţionale. ♦ (fam.; ir.) Om cu putere, cu influenţă (politică); şef, conducător. ♢ expr. A fi în secretele zeilor = a fi la curent cu lucruri cunoscute de cei mari, de conducători. – lat. deus.

Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



ZEU s. (bis.) divinitate, Dumnezeu, idol, zeitate, (înv.) bolovan, boz, chip, făptură, simulacru, zân. (Anticii se închinau la zeui.)

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime



ZEU s. v. atotputernicul, creatorul, divinitate, domnul, dumnezeire, dumnezeu, părinte, providenţă, puternicul, stăpânul, tatăl, ziditorul.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



zeu s. m., art. zéul; pl. zei, art. zéii

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



ZEU zei m. 1) Divinitate la păgâni; zeitate. 2) fig. fam. Persoană înzestrată cu însuşiri fizice şi morale excepţionale. /<lat. deus

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX