- acolit
- ACOLÍT, -Ă, acoliţi, -te, subst. 1. s.m. şi f. Persoană care urmează, care ajută pe cineva (într-o acţiune, într-un domeniu de activitate). ♦ Părtaş, complice la o uneltire (criminală). 2. s.m. Slujitor de rang inferior din clerul catolic, având atribuţii legate de cult. – Din fr. acolyte.Trimis de ana_zecheru, 01.02.2009. Sursa: DEX '98ACOLÍT s. v. discipol.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeacolít s. m., pl. acolíţiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficACOLÍ//T acolitţi m. 1) Persoană care urmează sau care ajută pe cineva într-o acţiune. 2) Persoană care participă sau contribuie la realizarea unor fapte reprobabile; complice. 3) Ajutor al preotului catolic. /<fr. acolyteTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXACOLÍT s.m. şi f. Cel care ajută pe cineva (într-o acţiune). ♦ Părtaş al cuiva la uneltiri sau la acţiuni criminale. // s.m. 1. Ajutor al preotului în cultul catolic. 2. Divinitate secundară care însoţeşte o divinitate principală. [< fr. acolyte, cf. gr. akolythos – servitor, însoţitor].Trimis de LauraGellner, 07.10.2004. Sursa: DNACOLÍT, -Ă I. s. m. f. cel care ajută pe cineva într-o acţiune (reprobabilă); complice. II. s. m. 1. ajutor al preotului în cultul catolic. 2. divinitate secundară. (< fr. acolyte, lat. acolythus, gr. akolythos)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.