- complice
- COMPLÍCE, complici, -ce, s.m. şi f. Persoană care participă în mod secundar la săvârşirea unei infracţiuni sau, p. ext., care înlesneşte, tolerează, ascunde săvârşirea unei fapte reprobabile. – Din fr. complice.Trimis de LauraGellner, 29.07.2004. Sursa: DEX '98COMPLÍCE s. (jur.) copărtaş, părtaş, (înv.) ajutător. (complice la săvârşirea unei infracţiuni.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimecomplíce s. f., g.-d. art. complícei; pl. complíceTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficcomplíce s. m., pl. complíciTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficCOMPLÍC//E1 complicei m. Persoană care participă sau contribuie la realizarea unei fapte reprobabile; acolit. compliceele asasinului. /<fr. compliceTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXCOMPLÍCE2 adj. invar. Care favorizează săvârşirea unei acţiuni reprobabile. Ton complice. Tăcere complice. Surâs complice. /<fr. compliceTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXCOMPLÍCE s.m. şi f. Participant la săvârşirea unei infracţiuni. ♦ Cel care înlesneşte sau ascunde o faptă (de obicei penală, reprobabilă) a cuiva. [< fr., it. complice, cf. lat.med. complex].Trimis de LauraGellner, 08.04.2006. Sursa: DNCOMPLÍCE s. m. f. cel care înlesneşte sau ajută la săvârşirea unei fapte; părtaş. (< fr., it. complice)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.