- discipol
- DISCÍPOL, discipoli, s.m. Persoană care trăieşte în preajma unui maestru, primind învăţăturile lui şi adesea continuându-le şi dezvoltându-le. ♦ Persoană care adoptă, urmează şi continuă doctrina, învăţătura, principiile cuiva. [var.: discípul s.m.] – Din lat. discipulus. cf. fr. disciple.Trimis de LauraGellner, 16.06.2004. Sursa: DEX '98DISCÍPOL s. 1. elev, învăţăcel, ucenic, (livr.) cirac, (înv.) şcolar. (discipol al unui maestru.) 2. (livr.) acolit. (Are mulţi discipol.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimediscípol s. m., pl. discípoliTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficDISCÍPOL discipoli m. Adept şi continuator al unei persoane într-un anumit domeniu; ucenic; elev. /<lat. discipulusTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXDISCÍPOL s.m. Învăţăcel, elev (al unui maestru). ♦ Continuator al unei doctrine, al unei învăţături. [var. discipul s.m. / cf. lat. discipulus, fr. disciple].Trimis de LauraGellner, 15.05.2006. Sursa: DNDISCÍPOL s. m. elev (al unui maestru). ♢ adept şi continuator al unei doctrine. (< lat. discipulus, după fr. disciple)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.