- elev
- ELÉV, -Ă, elevi, -e, s.m. şi f. 1. Persoană care învaţă într-o şcoală sau care este instruită de cineva; şcolar. 2. Persoană care urmează în concepţii şi în acţiuni pe maestrul său; discipol, învăţăcel, urmaş, adept. – Din fr. élève.Trimis de LauraGellner, 12.06.2004. Sursa: DEX '98ELÉV s. 1. şcolar, (înv.) scolastic, ucenic. (Profesorul şi elevii săi.) 2. v. discipol.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeelév s. m., pl. eléviTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficELÉV elevă (eleve, elevi) m. şi f. 1) Perosană care învaţă într-o şcoală; şcolar. 2) Adept şi continuator al unei persoane într-un anumit domeniu de activitate; discipol; ucenic. /<fr. éleveTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXELÉV, -Ă s.m. şi f. 1. Cel care învaţă într-o şcoală, care urmează o formă de învăţământ mediu sau elementar. 2. Discipol, adept, urmaş, învăţăcel al unui maestru, al unei şcoli literare, al unei doctrine etc. [< fr. élève, cf. élever – a educa].Trimis de LauraGellner, 29.05.2006. Sursa: DNELÉV, -Ă s. m. f. 1. cel care învaţă într-o şcoală, care urmează o formă de învăţământ mediu sau elementar. 2. discipol, adept, urmaş, învăţăcel al unui maestru, al unei şcoli literare, doctrine etc. (< fr. élève)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.