cirac

CIRÁC, ciraci, s.m. 1. (livr.) Elev, discipol, ucenic. 2. (depr.) Persoană care împărtăşeşte în mod servil şi mecanic vederile, părerile etc. cuiva. 3. (înv.) Om de încredere al cuiva. – Din tc. çirak.

Trimis de hai, 17.05.2004. Sursa: DEX '98



CIRÁC s. v. discipol, elev, favorit, învăţăcel, protejat, ucenic.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



cirác s. m., pl. ciráci

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



CIRÁ//C ciracci m. înv. 1) Adept şi continuator al cuiva într-un anumit domeniu; discipol; elev; ucenic. 2) peior. Persoană servilă, care împărtăşeşte fără rezerve părerile cuiva. /<turc. çirac

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



cirác (ciráci), s.m. – 1. Client, protejat, favorit. – 2. Rubedenie, neam. – 3. Servitor, slugă. – 4. Discipol, adept. – Mr. cirac, megl. ciărac. tc. çirak (Cihac, II, 566; Roesler 608; Şeineanu, II, 133; Meyer 446; Lokotsch 426; Ronzevalle 76); cf. ngr. τσιράϰι, alb. čirak. – Der. ciraclîc, s.n. (înv., protecţie, favoare; ucenicie), din tc. çiraklik; ciracladiseală, s.f. (înv., învăţătură, instruire).

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER