disciplină

disciplină
DISCIPLÍNĂ, (2) discipline, s.f. 1. Totalitatea regulilor de comportare şi de ordine obligatorii pentru membrii unei colectivităţi. ♦ Ordine; spirit de ordine, deprindere cu o ordine strictă. 2. Ramură a unei ştiinţe; p. gener. Ştiinţă. – Din fr. discipline, lat. disciplina.
Trimis de bogdang, 13.05.2004. Sursa: DEX '98

Disciplină ≠ anarhie, indisciplină
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

DISCIPLÍNĂ s. 1. ordine, regulă, rânduială. (Obiş-nuit cu disciplină; respectaţi disciplină!) 2. v. branşă. 3. v. ştiinţă. 4. v. obiect.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

disciplínă s. f. (sil. -pli-), g.-d. art. disciplínei; pl. disciplíne
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

DISCIPLÍN//Ă1 f. 1) Totalitate a regulilor de purtare obligatorii care asigură relaţii normale între membrii unei colectivităţi. 2) Respectarea acestor reguli. disciplinăa muncii. /<fr. discipline, lat. disciplina
Trimis de siveco, 13.03.2009. Sursa: NODEX

DISCIPLÍN//Ă2 disciplinăe f. Ramură a unei ştiinţe. /<fr. discipline, lat. disciplina
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

DISCIPLÍNĂ s.f. 1. Totalitatea regulilor de conduită care asigură menţinerea unei purtări corespunzătoare într-o colectivitate. ♦ Supunere a membrilor unei colectivităţi faţă de dispoziţiile date de conducere etc. 2. Spirit de ordine, deprindere cu o ordine strictă. 3. Ramură a unei ştiinţe; studiu; ştiinţă. [< fr. discipline, it., lat. disciplina].
Trimis de LauraGellner, 15.05.2006. Sursa: DN

DISCIPLÍNĂ s. f. 1. totalitatea regulilor de conduită şi de ordine obligatorii pentru membrii unei colectivităţi; supunere a membrilor unei colectivităţi faţă de dispoziţiile date de conducere etc. ♢ spirit de ordine, deprindere cu o ordine strictă. 2. ramură a unei ştiinţe; domeniu, specialitate: (p. ext.) ştiinţă. (< fr. discipline, lat. disciplina)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

Look at other dictionaries:

  • Disciplina — Saltar a navegación, búsqueda Para otros usos de este término, véase Disciplina (desambiguación). En su acepción más común la disciplina es la capacidad de enfocar los propios esfuerzos en conseguir un fin, si bien etimológicamente, disciplina… …   Wikipedia Español

  • disciplina — DISCIPLINÁ, disciplinez, vb. I. tranz. şi refl. A (se) obişnui cu spiritul de disciplină, de ordine. – Din fr. discipliner. Trimis de bogdang, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  discipliná vb. (sil. pli ), ind. prez. 1 sg …   Dicționar Român

  • disciplina — sustantivo femenino 1. Normas de conducta que rigen una actividad: la disciplina colegial, la disciplina militar. La disciplina profesional es esencial en el hospital. 2. Actitud de la persona que se somete a estas normas: Es un estudiante con… …   Diccionario Salamanca de la Lengua Española

  • disciplina — disciplína ž DEFINICIJA 1. a. ukupnost pravila ponašanja nametnutih članovima organizacije ili nekog mnoštva [stranačka disciplina] b. pokoravanje tim pravilima [uvesti disciplinu; učiti se disciplini]; poslušnost, red, stega 2. a. posebno… …   Hrvatski jezični portal

  • disciplina — (Del lat. disciplīna). 1. f. Doctrina, instrucción de una persona, especialmente en lo moral. 2. Arte, facultad o ciencia. 3. Especialmente en la milicia y en los estados eclesiásticos secular y regular, observancia de las leyes y ordenamientos… …   Diccionario de la lengua española

  • DISCIPLINA — index doctrinae est, Tertull. de Praescript, c. 43. Hinc illa astricta olim admodum et severa in Ecclesia fuit, cuius ordinem sic describit Cyprian. Agunt paenitentiam iusto tempore, et secundum discrplinae ordinem ad exomologesin veniunt, et per …   Hofmann J. Lexicon universale

  • disciplina — s.f. [dal lat. disciplina, der. di discipŭlus allievo ]. 1. (lett.) a. [opera di maestro autorevole: affidarsi alla d. di un noto studioso ] ▶◀ insegnamento, magistero. ‖ guida. b. (fig.) [norma acquisita con la parola o con l esempio: la d. del… …   Enciclopedia Italiana

  • disciplina — s. f. 1. Conjunto de leis ou ordens que regem certas coletividades. 2. Boa ordem e respeito. 3. Submissão, obediência. 4. Instrução e educação. 5. Ensino. 6. Ação dirigente de um mestre. 7. Estudo de um ramo do saber humano. 8. Autoridade.… …   Dicionário da Língua Portuguesa

  • Disciplina — Disciplina, die Vorbereitung zum hl. Abendmahl bei den Socinianern; d. arcani, s. arcani d. – D. clericalis, Name einer mittelalterlichen Sammlung von Fabeln und Erzählungen, welche den Geistlichen Weltkenntniß geben sollte und mit dem… …   Herders Conversations-Lexikon

  • disciplina — index discipline (obedience) Burton s Legal Thesaurus. William C. Burton. 2006 …   Law dictionary

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”