- ucenic
- UCENÍC, -Ă, ucenici, -ce, s.m. şi f. 1. Persoană (tânără) care învaţă o meserie lucrând în producţie sub îndrumarea unui meşter sau urmând o şcoală profesională. 2. Adept şi continuator al unui savant, al unui filozof, al unui artist; p. ext. începător într-o activitate; discipol, elev. – Din sl. učenikŭ.Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98UCENÍC s. 1. (Ban.) şăgârt. (O calfă şi un ucenic.) 2. v. dis-cipol. 3. v. apostol.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeUCENÍC s. v. elev, şcolar.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeuceníc s. m., pl. uceníciTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficUCENÍ//C ucenicci m. 1) Persoană care învaţă o meserie sub conducerea unei alte persoane calificate. 2) Adept şi continuator al cuiva într-un anumit domeniu de activitate; discipol. /<sl. uţenikuTrimis de siveco, 21.04.2008. Sursa: NODEXuceníc (-ci), s .m. – 1. Discipol, elev. – 2. Tînăr care învaţă o meserie. – var. Munt. ocinic. sl. učenikŭ, de la učiti "a învăţa" (Miklosich, Slaw. Elem., 60; Cihac, II, 437). – Der. ucenici (var. înv. uceni), vb. (a studia); ucenicie, s.f. (studiu; învăţare); ucenică (var. uceniţă), s.f. (elevă; tînără care învaţă o meserie); ocenie, s.f. (instrucţie militară), din rus. ucenie, sec. XIX, înv.Trimis de blaurb, 13.04.2009. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.