- divinaţie
- DIVINÁŢIE, divinaţii, s.f. (livr.) Dar, putere a unor persoane de a desluşi şi lucruri ascunse, neştiute şi mai ales viitorul. [var.: (înv.) devináţie s.f.] – Din fr. divination, lat. divinatio, -onis.Trimis de LauraGellner, 18.06.2004. Sursa: DEX '98divináţie s. f. (sil. -ţi-e), art. divináţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. divináţiei; pl. divináţii, art. divináţiile (sil. -ţi-i-)Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficDIVINÁŢI//E divinaţiei f. livr. 1) Putere magică de a ghici viitorul. 2) Prezicere a viitorului prin practici superstiţioase. [art. divinaţia; G.-D. divinaţiei; Sil. -ţi-e] /<fr. divination, lat. divinatio, divinaţieonisTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXDIVINÁŢIE s.f. (Liv.) Pretinsă putere de a prezice viitorul. [gen. -iei, var. devinaţie s.f. / cf. fr. divination, lat. divinatio].Trimis de LauraGellner, 13.05.2006. Sursa: DNDIVINÁŢIE s. f. pretinsă putere de a prezice viitorul. (< fr. divination, lat. divinatio)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.