- divinatoriu
- DIVINATÓRIU, -IE, divinatorii, adj. (livr.) Care aparţine divinaţiei, privitor la divinaţie, bazat pe divinaţie. – Din fr. divinatoire.Trimis de LauraGellner, 18.06.2004. Sursa: DEX '98divinatóriu adj. m. [-riu pron. riu], f. divinatórie (sil. -ri-e); pl. m. şi f. divinatóriiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficDIVINATÓRIU, -IE adj. (Liv.) Referitor la divinaţie, care ajută la ghicit. [pron. -riu. / < fr. divinatoire].Trimis de LauraGellner, 25.02.2005. Sursa: DNDIVINATÓRIU, -IE adj. referitor la divinaţie. (< fr. divinatoire)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.