piromanţie

PIROMANŢÍE s.f. Încercare de a ghici viitorul prin observarea focului sau a flăcărilor, utilizată în Grecia antică. – Din fr. pyromancie.

Trimis de oprocopiuc, 19.03.2004. Sursa: DEX '98



piromanţíe s. f., art. piromanţía, g.-d. piromanţíi, art. piromanţíei

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



PIROMANŢÍE s.f. Practică constând în observarea focului sau a flăcărilor, prin care vechii greci pretindeau că ghicesc viitorul. [gen. -iei. / < fr. pyromancie, cf. gr. pyr – foc, manteia – ghicit].

Trimis de LauraGellner, 01.02.2007. Sursa: DN



PIROMANŢÍE s. f. divinaţie prin observarea aspectului focului sau al flăcărilor. (< fr. pyromancie)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN