- invoca
- INVOCÁ, invóc, vb. I. tranz. 1. A chema în ajutor (mai ales o divinitate). 2. A cita ceva în favoarea sa, a se referi la ceva ce poate servi cuiva ca argument în susţinerea unei afirmaţii. – Din fr. invoquer, lat. invocare.Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX '98INVOCÁ vb. 1. (înv.) a meni. (A invoca numele cuiva.) 2. v. pretexta.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeinvocá vb., ind. prez. 1 sg. invóc, 3 sg. şi pl. invócă; conj. prez. 3 sg. şi pl. invóceTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA INVOCÁ invóc tranz. 1) (divinităţi) A chema în ajutor. 2) A aduce drept argument. invoca decretul respectiv. /<fr. invoquer, lat. invocareTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXINVOCÁ vb. I. tr. 1. A chema în ajutor (mai ales o divinitate). 2. A cita ceva, a se referi la ceva ce este în favoarea sa. [P.i. invóc, 3,6 -că. / < fr. invoquer, it., lat. invocare].Trimis de LauraGellner, 12.08.2006. Sursa: DNINVOCÁ vb. tr. 1. a chema în ajutor (o divinitate). 2. a cita, a se referi la ceva în favoarea sa. (< fr. invoquer, lat. invocare)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.