proscripţie

proscripţie
PROSCRÍPŢIE, proscripţii, s.f. 1. (În Roma antică) Punere în afară de lege sau osândire la moarte a cuiva, fără forme de judecată, pentru infracţiuni politice. ♢ Listă de proscripţie = listă afişată care cuprindea numele persoanelor declarate în afara legii. 2. Pedeapsă la care autoritatea publică supunea pe cineva pentru o vină politică; izgonire din patrie, exil, surghiun. – Din lat. proscriptio, fr. proscription.
Trimis de ana_zecheru, 22.04.2004. Sursa: DEX '98

PROSCRÍPŢIE s. v. exil, exilare, pribegie, surghiun, surghiunire.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

proscrípţie s. f. (sil. -ţi-e; mf. -scrip-), art. proscrípţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. proscrípţiei; pl. proscrípţii, art. proscrípţiile (sil. -ţi-i-)
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

PROSCRÍPŢI//E proscripţiei f. v. A PROSCRIE. ♢ Listă de proscripţie listă afişată care cuprinde numele celor condamnaţi sau declaraţi în afara legii. /<lat. proscriptio, proscripţieonis fr. proscription
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

PROSCRÍPŢIE s.f. 1. Procedeu de condamnare la moarte fără judecată, înscriind numele persoanei condamnate pe o listă care se afişa. 2. Izgonire din patrie; surghiun. [gen. -iei, var. proscripţiune s.f. / cf. fr. proscription, lat. proscriptio].
Trimis de LauraGellner, 06.08.2005. Sursa: DN

PROSCRÍPŢIE s. f. (în Roma antică) punere în afara legii, condamnare la moarte sau la exil şi confiscarea averii fără forme judiciare, pentru infracţiuni politice, înscriind numele celui osândit pe o listă care se afişa. (< lat. proscriptio, fr. proscription)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать курсовую

Look at other dictionaries:

  • proscrípţie — s. f. (sil. ţi e; mf. scrip ), art. proscrípţia (sil. ţi a), g. d. art. proscrípţiei; pl. proscrípţii, art. proscrípţiile (sil. ţi i ) …   Romanian orthography

  • exil — EXÍL, exiluri, s.n. 1. Pedeapsă aplicată în unele ţări pentru delicte politice, constând în izgonirea unui cetăţean din ţara sau din localitatea în care trăieşte; surghiun. ♦ Părăsirea, plecarea voluntară a cuiva din propria ţară sau localitate,… …   Dicționar Român

  • proscrie — PROSCRÍE, proscriu, vb. III. tranz. 1. (În Roma antică) A condamna la moarte (pentru infracţiuni politice) fără forme judiciare, publicând pe o listă numele celui osândit. 2. A lua măsuri represive (privative de libertate) împotriva cuiva, în… …   Dicționar Român

  • proscriere — PROSCRÍERE, proscrieri, s.f. Acţiunea de a proscrie şi rezultatul ei. – v. proscrie. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  PROSCRÍERE s. 1. v. surghiunire. 2. v. interzicere. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  PROSCRÍERE …   Dicționar Român

  • proscriptor — PROSCRÍPTOR, proscriptori, s.m. (Rar) Persoană care hotăra o proscripţie. – Din lat. proscriptor, fr. proscripteur. Trimis de ana zecheru, 22.04.2004. Sursa: DEX 98  proscríptor s. m. (sil. mf. scrip ), pl. proscríptori Trimis de siveco,… …   Dicționar Român

  • proscripţiune — PROSCRIPŢIÚNE s.f. v. proscripţie. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”