exil

exil
EXÍL, exiluri, s.n. 1. Pedeapsă aplicată în unele ţări pentru delicte politice, constând în izgonirea unui cetăţean din ţara sau din localitatea în care trăieşte; surghiun. ♦ Părăsirea, plecarea voluntară a cuiva din propria ţară sau localitate, de obicei pentru a scăpa de o prigoană. 2. Situaţie în care se găseşte o persoană exilată. [pr.: eg-zil] – Din fr. exil, lat. exsilium.
Trimis de RACAI, 20.02.2008. Sursa: DEX '98

EXÍL s. (jur.) exilare, pribegie, surghiun, surghiunire, (astăzi rar) proscriere, proscripţie, (înv.) străinătate, surghiunie, surgunlâc, urgie, zatocenie. (A luat calea exilului.)
Trimis de siveco, 07.12.2008. Sursa: Sinonime

exíl s. n. [x pron. gz], pl. exíluri
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

EXÍL exiluri n. 1) Măsură represivă constând în expulzarea din ţară sau din locul de trai a unei persoane care s-a făcut vinovată faţă de stat; expulzare; deportare; surghiun. 2) Situaţie a unei persoane supuse unei asemenea măsuri represive. 3) Plecare benevolă a unei persoane din propria ţară (de regulă, din motive politice). /<fr. exil, lat. exilum
Trimis de siveco, 21.02.2007. Sursa: NODEX

EXÍL s.n. (jur.) Pedeapsă constând în izgonirea celui condamnat în afara hotarelor ţării sale; surghiun. ♦ (p. ext.) Plecare nesilită a cuiva din propria-i ţară sau localitate (mai ales pentru a scăpa de prigonire); situaţia celui exilat. [pron. eg-zil, pl. -luri, -le. / < fr. exil, lat. exilium < ex – afară, salio – a sări].
Trimis de LauraGellner, 13.06.2006. Sursa: DN

EXÍL s. n. pedeapsă constând în expulzarea unui condamnat de pe teritoriul statului sau al ţării al cărei cetăţean este; (p. ext.) plecare voluntară a cuiva din propria-i ţară; situaţia celui exilat. (< fr. exil, lat. exilium)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?

Look at other dictionaries:

  • exil — exil …   Dictionnaire des rimes

  • Exil — Exil …   Deutsch Wörterbuch

  • exil — [ ɛgzil ] n. m. • XIIIe; exill 1080; de l a. fr. essil, d apr. le lat. exsilium 1 ♦ Expulsion de qqn hors de sa patrie, avec défense d y rentrer; situation de la personne ainsi expulsée. ⇒ ban, bannissement, déportation, expulsion, ostracisme,… …   Encyclopédie Universelle

  • exil — EXIL. s. m. Bannissement. Long, fascheux exil. envoyer en exil. aller en exil. estre en exil. il a mieux aimé souffrir l exil & la persecution. il est revenu, il a esté rappellé d exil, de son exil. Il faut remarquer que, Bannissement, ne se dit… …   Dictionnaire de l'Académie française

  • Exil — Sn Verbannung(sort) erw. fach. (16. Jh.) Entlehnung. Entlehnt aus l. ex(s)ilium, zu l. ex(s)ul m./f. der, die Verbannte .    Ebenso ne. exile, nfrz. exil, nschw. exil, nnorw. eksil. ✎ DF 1 (1913), 187. lateinisch l …   Etymologisches Wörterbuch der deutschen sprache

  • Exil- — in Zus. mit Nationalitätsbezeichnungen zur Bez. von Personen, die sich im Exil befinden: Exilkroate, Exilkubaner, Exilrusse …   Universal-Lexikon

  • exil — Exil, Exilium. Envoyer en exil, In exilium agere …   Thresor de la langue françoyse

  • Exīl — (lat. Exsilium, röm. Ant.), ursprünglich die Untersagung des Allen gemeinsamen Feuers u. Wassers (Aquae et ignis interdictio), wodurch der mit dem E. Belegte (Interdictus, Exilirte) gezwungen war, Rom zu verlassen. Mit dieser Strafe konnten… …   Pierer's Universal-Lexikon

  • Exīl — (lat. Exilium oder Exsilium), im weitesten Sinne die Lage dessen, der nicht in seiner Heimat leben darf, sei es infolge einer Landesverweisung oder eines freien Entschlusses. Auch die Versetzungen ganzer Völker hat man wohl als E. bezeichnet, z.… …   Meyers Großes Konversations-Lexikon

  • Exil — Exīl (lat.), Verbannung, Verbannungsort; exilieren, verbannen, Landes verweisen …   Kleines Konversations-Lexikon

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”