- exila
- EXILÁ, exilez, vb. I tranz. A condamna le exil, a pedepsi cu trimiterea în exil; a surghiuni. ♦ refl. A se retrage, a se izola, a pleca de bunăvoie (din localitatea de baştină sau din ţară). [pr.: eg-zi-] – Din fr. exiler.Trimis de Joseph, 13.09.2007. Sursa: DEX '98EXILÁ vb. 1. v. surghiuni. 2. a pribegi. (A fost nevoit să se exila.)Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeexilá vb. [x pron. gz], ind. prez. 1 sg. exiléz, 3 sg. şi pl. exileázăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA EXIL//Á exilaéz tranz. A trimite în exil; a surghiuni; a deporta. /<fr. exilerTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXA SE EXIL//A mă exilaéz intranz. A pleca de bunăvoie în exil. /<fr. exilerTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXEXILÁ vb. I. tr. A condamna la exil, a pedepsi cu trimiterea în exil; a surghiuni. ♦ refl. A se retrage, a se izola, a pleca de bunăvoie (din ţara, din locul de baştină). [< fr. exiler].Trimis de LauraGellner, 13.06.2006. Sursa: DNEXILÁ vb. tr., refl. a trimite, a pleca în exil, a pedepsi cu trimiterea în exil. (< fr. exiler)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.