proscrie

proscrie
PROSCRÍE, proscriu, vb. III. tranz. 1. (În Roma antică) A condamna la moarte (pentru infracţiuni politice) fără forme judiciare, publicând pe o listă numele celui osândit. 2. A lua măsuri represive (privative de libertate) împotriva cuiva, în special pentru motive politice; a îndepărta în mod forţat o persoană din patrie; a exila, a alunga, a izgoni. 3. (Rar) A interzice, a opri. – Din fr.proscriere (după scrie).
Trimis de ana_zecheru, 22.04.2004. Sursa: DEX '98

PROSCRÍE vb. 1. v. surghiuni. 2. v. interzice. 3. v. dez-aproba.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

proscríe vb. (sil. mf. -scri-), ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. proscríu, imperf. 3 sg. proscriá; conj. prez. 3 sg. şi pl. proscríe; ger. proscriínd (sil. -scri-ind)
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A PROSCRÍE proscríu tranz. 1) (la romani) A condamna crunt (la moarte sau la exil) fără judecată (afişând numai numele celui osândit). 2) înv. (persoane) A expulza din ţară pentru o vină de ordin politic. 3) fig. (idei, activităţi etc.) A pune sub interdicţie; a interzice. /<fr. proscrire
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

PROSCRÍE vb. III. tr 1. (La romani) A condamna la moarte fără forme judiciare, publicând pe o listă specială numele celui osândit. 2. A îndepărta în mod forţat din patrie; a exila. ♦ A scoate de sub scutul legilor; a prigoni. 3. A interzice, a opri (o carte etc.). [cf. fr. proscrire, lat. proscribere].
Trimis de LauraGellner, 19.02.2007. Sursa: DN

PROSCRÍE vb. tr. 1. a face o proscripţie. 2. a interzice (o carte, o idee). (după fr. proscrire)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

Look at other dictionaries:

  • proscríe — vb. (sil. mf. scri ), ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. proscríu, imperf. 3 sg. proscriá; conj. prez. 3 sg. şi pl. proscríe; ger. proscriínd (sil. scri ind) …   Romanian orthography

  • proscriere — PROSCRÍERE, proscrieri, s.f. Acţiunea de a proscrie şi rezultatul ei. – v. proscrie. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  PROSCRÍERE s. 1. v. surghiunire. 2. v. interzicere. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  PROSCRÍERE …   Dicționar Român

  • proscris — PROSCRÍS, Ă, proscrişi, se, adj. 1. (Adesea substantivat) Scos de sub apărarea legilor, izgonit din patrie; exilat, surghiunit. 2. (Despre idei, acţiuni etc.) Interzis, oprit. – v. proscrie. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … …   Dicționar Român

  • surghiuni — SURGHIUNÍ, surghiunesc, vb. IV. tranz. A exila, a deporta, a proscrie. ♦ fig. A izgoni, a alunga. – Din surghiun. Trimis de ionel, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  SURGHIUNÍ vb. (jur.) 1. a alunga, a exila, a goni, a izgoni, a ostraciza, a proscrie,… …   Dicționar Român

  • dezaproba — DEZAPROBÁ, dezaprób, vb. I. tranz. A se declara împotriva unui lucru (spus sau făcut de cineva), a găsi rău, reprobabil (ceva spus sau făcut de cineva). – Din fr. désapprouver (după aproba). Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  A… …   Dicționar Român

  • dezavua — DEZAVUÁ, dezavuéz, vb. I. tranz. (livr.) A dezaproba, a condamna spusele sau faptele cuiva. ♦ A refuza să recunoască ceva. – Din fr. désavouer. Trimis de LauraGellner, 17.07.2004. Sursa: DEX 98  DEZAVUÁ vb. v. blama, condamna, desoli dariza,… …   Dicționar Român

  • interzice — INTERZÍCE, interzíc, vb. III. tranz. A opri pe cineva de la ceva, a nu permite să (se) facă ceva, a ordona să nu (se) facă ceva; a prohibi. – Din fr. interdire (după zice). Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX 98  A interzice ≠ a îngădui, a …   Dicționar Român

  • mustra — MUSTRÁ vb. v. certa. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  MUSTRÁ vb. v. blama, condamna, dezaproba, drăcui, înfiera, înjura, ocărî, proscrie, reproba, respinge, stigmatiza. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  mustrá vb …   Dicționar Român

  • ostracizat — OSTRACIZÁ, ostracizez, vb. I. tranz. A înlătura pe cineva din viaţa publică, dintr un colectiv; a proscrie; a exclude, a exila, a persecuta. – Din fr. ostraciser. Trimis de Iris, 06.05.2008. Sursa: DEX 98  ostracizá vb., ind. prez. 1 sg.… …   Dicționar Român

  • osândi — OSÂNDÍ, osândesc, vb. IV. tranz. (pop.) 1. A condamna, a pedepsi (printr o sentinţă judecătorească); a pronunţa o sentinţă de condamnare (împotriva cuiva). ♦ p. ext. A dezaproba, a înfiera, a critica, a judeca. 2. A sili, a obliga; a forţa, a… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”