bloca — BLOCÁ, blochez, vb. I. tranz. 1. A izola un oraş, un port sau un stat prin blocadă. 2. A închide o arteră de circulaţie; a împiedica circulaţia vehiculelor sau a persoanelor. 3. tranz. şi refl. A nu mai funcţiona sau a face să nu mai funcţioneze… … Dicționar Român
opri — OPRÍ, opresc, vb. IV. 1. tranz. A întrerupe (brusc) o mişcare, o acţiune, un proces, un fenomen în desfăşurare, a face să înceteze, să stea pe loc; a stăvili, a curma. ♦ refl. A conteni, a înceta, a stagna. 2. intranz. şi refl. A sta pe loc; p.… … Dicționar Român
prohibi — PROHIBÍ, prohibesc, vb. IV. tranz. A opri, a interzice (producerea, vânzarea, exportul sau importul unor mărfuri) printr o lege sau printr o măsură de ordin administrativ. – Din fr. prohiber, lat. probibere. Trimis de oprocopiuc, 22.03.2007.… … Dicționar Român
proscrie — PROSCRÍE, proscriu, vb. III. tranz. 1. (În Roma antică) A condamna la moarte (pentru infracţiuni politice) fără forme judiciare, publicând pe o listă numele celui osândit. 2. A lua măsuri represive (privative de libertate) împotriva cuiva, în… … Dicționar Român
contraindica — CONTRAINDICÁ, contraindic, vb. I. tranz. (Rar) A interzice ceva (mai ales unui bolnav); a da o indicaţie contrară. [pr. : tra in ] – Din fr. contre indiquer. Trimis de IoanSoleriu, 12.06.2004. Sursa: DEX 98 contraindicá vb. (sil. tra in ), ind … Dicționar Român
interzicere — INTERZÍCERE, interziceri, s.f. Acţiunea de a interzice şi rezultatul ei; prohibire. – v. interzice. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 INTERZÍCERE s. 1. împiedicare, oprire, (pop.) oprelişte, (înv. şi reg.) popreală. (interzicere… … Dicționar Român
interzis — INTERZÍS, Ă, interzişi, se, adj., s.m. şi f. 1. adj. Care este oprit, care nu este permis. 2. s.m. şi f. Persoană căreia i s a ridicat, prin hotărâre judecătorească, exercitarea drepturilor sale; persoană pusă sub interdicţie. – v. interzice.… … Dicționar Român
popri — POPRÍ, popresc, vb. IV. tranz. 1. (pop.) A împiedica, a interzice, a opri. 2. (pop.) A reţine cu forţa (în timpul unei cercetări penale); a aresta. 3. (jur.) A face o poprire. – Din sl. poprĕti. Trimis de oprocopiuc, 02.04.2004. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român
prohibitiv — PROHIBITÍV, Ă, prohibitivi, e, adj. Care interzice, care opreşte ceva în mod legal; care introduce prohibiţia. ♢ Tarif prohibitiv = taxe vamale mari, fixate pentru a face imposibilă pătrunderea şi concurenţa produselor străine pe piaţa internă. – … Dicționar Român
prohibiţie — PROHIBÍŢIE, prohibiţii, s.f. Măsură legislativă sau administrativă prin care se interzice producerea, vânzarea, exportul sau importul unor mărfuri. – Din fr. prohibition. Trimis de oprocopiuc, 21.04.2004. Sursa: DEX 98 PROHIBÍŢIE s. interdicţie … Dicționar Român
