prohibíţie — s. f. (sil. ţi e), art. prohibíţia (sil. ţi a), g. d. art. prohibíţiei; pl. prohibíţii, art. prohibíţiile (sil. ţi i ) … Romanian orthography
interdicţie — INTERDÍCŢIE, interdicţii, s.f. 1. Prevedere legală prin care se interzice săvârşirea anumitor fapte sau acte. 2. Măsură legală sau judecătorească aplicată unui răufăcător sau unui alienat mintal, care constă în interzicerea exercitării anumitor… … Dicționar Român
oprelişte — OPRÉLIŞTE, oprelişti, s.f. Poruncă sau măsură prin care se interzice ceva; interdicţie, prohibiţie; p. ext. piedică, obstacol în calea unei acţiuni; stavilă. – Opri + suf. elişte. Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 OPRÉLIŞTE s. v.… … Dicționar Român
oprire — OPRÍRE, opriri, s.f. Acţiunea de a (se) opri şi rezultatul ei; încetare a unei acţiuni, a unei mişcări, rămânere pe loc; staţionare, stagnare; oprit1. ♢ loc. adv. Fără oprire = neîntrerupt, neîncetat, continuu. ♦ (concr.) Loc unde se opreşte… … Dicționar Român
prohibire — PROHIBÍRE, prohibiri, s.f. Acţiunea de a prohibi şi rezultatul ei. – v. prohibi. Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 PROHIBÍRE s. v. prohibiţie. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime prohibíre s. f., g. d. art. prohibírii; … Dicționar Român
excluziune — EXCLUZIÚNE, excluziuni, s.f. 1. Excludere, interdicţie. 2. (log.) Relaţie care există între două propoziţii care nu pot fi valabile împreună. [pr.: zi u ] – Din fr. exclusion. Trimis de ionel bufu, 16.06.2004. Sursa: DEX 98 EXCLUZIÚNE s. v.… … Dicționar Român
iasac — IASÁC s. v. interdicţie, interzicere, prohibire, prohibiţie. Trimis de siveco, 24.10.2008. Sursa: Sinonime iasác s.n. – Interdicţie. tc. yasak (Şeineanu, III, 67). sec. XVIII, înv. – Der. iasacciu, s.m. (gardian, poliţist, care îi însoţea în… … Dicționar Român
interzicere — INTERZÍCERE, interziceri, s.f. Acţiunea de a interzice şi rezultatul ei; prohibire. – v. interzice. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 INTERZÍCERE s. 1. împiedicare, oprire, (pop.) oprelişte, (înv. şi reg.) popreală. (interzicere… … Dicționar Român
opreală — OPREÁLĂ, opreli, s.f. (înv. şi pop.) 1. Faptul de a (se) opri; oprire, oprelişte, piedică, obstacol. ♦ (concr.) Proptea, frână, piedică. ♢ expr. A scoate (pe cineva) din oprele = a face (pe cineva) să şi piardă cumpătul, să se tulbure. 2. Arest,… … Dicționar Român
opri — OPRÍ, opresc, vb. IV. 1. tranz. A întrerupe (brusc) o mişcare, o acţiune, un proces, un fenomen în desfăşurare, a face să înceteze, să stea pe loc; a stăvili, a curma. ♦ refl. A conteni, a înceta, a stagna. 2. intranz. şi refl. A sta pe loc; p.… … Dicționar Român
