- interdicţie
- INTERDÍCŢIE, interdicţii, s.f. 1. Prevedere legală prin care se interzice săvârşirea anumitor fapte sau acte. 2. Măsură legală sau judecătorească aplicată unui răufăcător sau unui alienat mintal, care constă în interzicerea exercitării anumitor acte juridice. 3. Stare în care se află aceste persoane. [var.: interdicţiúne s.f.] – Din fr. interdiction, lat. interdictio, -onis.Trimis de valeriu, 05.08.2006. Sursa: DEX '98Interdicţie ≠ îngăduinţăTrimis de siveco, 05.08.2006. Sursa: AntonimeINTERDÍCŢIE s. 1. v. prohibiţie. 2. v. tabu.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeinterdícţie s. f. (sil. -ţi-e), art. interdícţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. interdícţiei; pl. interdícţii, art. interdícţiile (sil. -ţi-i-)Trimis de siveco, 05.08.2006. Sursa: Dicţionar ortograficINTERDÍCŢI//E interdicţiei f. Măsură (prevăzută de lege) prin care se interzice (a săvârşi) ceva; prohibiţie. [G.-D. interdicţiei] /<fr. interdiction, lat. interdictio, interdicţieonisTrimis de siveco, 05.08.2006. Sursa: NODEXINTERDÍCŢIE s.f. Interzicere, oprelişte, oprire (prin lege). ♦ Interzicere a exercitării drepturilor politice (şi civile) ale unei persoane ca măsură represivă sau de protecţie. [gen. -iei, var. interdicţiune s.f. / cf. fr. interdiction, lat. interdictio].Trimis de LauraGellner, 05.08.2006. Sursa: DNINTERDÍCŢIE s. f. 1. interzicere (prin lege). ♢ tabu. 2. interzicere a exercitării drepturilor politice (şi civile) ale unei persoane ca măsură represivă sau de protecţie. ♢ stare a unei asemenea persoane. (< fr. interdiction, lat. interdictio)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.