- tutelă
- TUTÉLĂ, tutele, s.f. 1. Acţiunea de a tutela; instituţie legală având drept scop ocrotirea şi administrarea intereselor unui minor sau ale unui alienat sau debil mintal; tutelaj, epitropie. 2. Administrare, control etc. exercitate asupra unei instituţii, organizaţii etc. aflate în subordine, asupra unui teritoriu dependent etc. 3. Sprijin, ocrotire, protecţie. – Din fr. tutelle, lat. tutela.Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98TUTÉLĂ s. 1. (jur.) epitropie, (rar) tutorat, (înv.) isprăvnicie. (Minor aflat sub tutelă.) 2. v. ajutor.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimetutélă s. f., g.-d. art. tutélei; pl. tutéleTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficTUTÉL//Ă tutelăe f. 1) Autorizaţie acordată cuiva prin lege de a avea grijă de o persoană lipsită de capacitatea de a acţiona independent sau de bunurile acesteia. 2) Instituţie legală care are menirea de a ocroti minorii sau persoanele puse sub interdicţie. 3) fig. Sprijin binevoitor, acordat unei persoane în vederea atingerii unui scop. 4) fig. depr. Dependenţă jenantă; ocrotire supărătoare. [G.-D. tutelei] /<fr. tutelle, lat. tutelaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXTUTÉLĂ s.f. 1. Autoritate dată de lege unei persoane sau acceptată de bunăvoie de aceasta, de a avea grijă, în mod gratuit, de o persoană minoră şi de averea sa sau de o persoană pusă sub interdicţie. 2. Ţinere a unei persoane, a unui stat etc. (în mod abuziv) sub ascultare, sub dependenţă. ♦ (fig.) Ocrotire, sprijin. [< lat., it. tutela, fr. tutelle].Trimis de LauraGellner, 23.06.2007. Sursa: DNTUTÉLĂ s. f. 1. autoritate dată de lege unei persoane sau acceptată de bunăvoie de aceasta, de a avea grijă în mod gratuit de un minor şi de averea sa sau de o persoană pusă sub interdicţie. o tutelă internaţională = sistem de administrare a unor teritorii depedente care înlocuieşte sistemul teritoriilor sub mandat. 2. drept abuziv luat de cineva de a-i ţine pe alţii sub ascultare, sub dependenţă. 3. (fig.) ocrotire, sprijin, protecţie. (< fr. tutelle, lat. tutela)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDNtutélă (-le), s.f. – Tutorie, curatelă. fr. tutelle. – Der. tutelar, adj., din fr. tutélaire; tutor (var. tutore), s.m., din fr. tuteur, şi var. după lat. tutorem; tutoare (var. tuto(a)ră), s.f.Trimis de blaurb, 12.04.2009. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.