oprélişte — s. f. (sil. pre ), g. d. art. opréliştii; pl. oprélişti … Romanian orthography
opreală — OPREÁLĂ, opreli, s.f. (înv. şi pop.) 1. Faptul de a (se) opri; oprire, oprelişte, piedică, obstacol. ♦ (concr.) Proptea, frână, piedică. ♢ expr. A scoate (pe cineva) din oprele = a face (pe cineva) să şi piardă cumpătul, să se tulbure. 2. Arest,… … Dicționar Român
zăgaz — ZĂGÁZ, zăgazuri, s.n. 1. Stăvilar, baraj. ♢ expr. A se rupe (sau a se deschide, a se descuia) zăgazurile cerului, se spune când sunt ploi mari, torenţiale. 2. fig. Oprelişte, îngrădire, piedică, obstacol. 3. Lac sau iaz format de apa pe care… … Dicționar Român
anevoinţă — ANEVOÍNŢĂ, anevoinţe, s.f. (înv.) Dificultate, greutate. – Anevoie + suf. inţă. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ANEVOÍNŢĂ s. v. dificultate, greutate, impas, impediment, inconvenient, neajuns, nevoie, obstacol, oprelişte,… … Dicționar Român
barieră — BARIÉRĂ, bariere, s.f. 1. Bară mobilă care arată că trecerea peste o şosea, peste o linie ferată etc. este oprită temporar; p. ext. loc unde se întretaie o şosea cu o linie ferată. ♦ fig. Obstacol, piedică în calea realizării unui lucru. ♢… … Dicționar Român
chinezesc — CHINEZÉSC, EÁSCĂ, chinezeşti, adj. Chinez2 (2). ♢ Zidul chinezesc = a) uriaş zid de apărare ridicat la graniţele Chinei începând din antichitate; b) fig. stavilă, oprelişte (pusă în calea influenţelor inovatoare din afară). Umbre chinezeşti =… … Dicționar Român
ciurc — ciurc, ciúrcuri, s.n. (reg.) semn pus în fâneţe pentru interzicerea păscutului; oprelişte, ciuhă. Trimis de blaurb, 13.04.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
dificultate — DIFICULTÁTE, dificultăţi, s.f. Greutate de a face ceva; anevoinţă. ♦ Piedică, obstacol. ♢ expr. A face (sau a crea) dificultăţi = a pune (cuiva) piedici; a opune rezistenţă, a se împotrivi (într o problemă). – Din fr. difficulté, lat. difficultas … Dicționar Român
handicap — HANDICÁP, handicapuri, s.n. 1. (Sport) Punctaj acordat unui concurent mai slab. ♦ Totalitatea punctelor cu care o echipă a fost pusă în inferioritate de echipa adversă. 2. fig. Greutate, piedică intervenită în munca cuiva. 3. Deficienţă… … Dicționar Român
hop — interj., HOP, hopuri, s.n. I. interj. 1. Exclamaţie care însoţeşte o săritură peste un obstacol, ridicarea (ridica) unei greutăţi, căderea, aruncarea (arunca) sau scăparea (din mână) a unui lucru. ♢ expr. Nu zice hop până n ai sărit (sau până nu… … Dicționar Român
