- opreală
- OPREÁLĂ, opreli, s.f. (înv. şi pop.) 1. Faptul de a (se) opri; oprire, oprelişte, piedică, obstacol. ♦ (concr.) Proptea, frână, piedică. ♢ expr. A scoate (pe cineva) din oprele = a face (pe cineva) să-şi piardă cumpătul, să se tulbure. 2. Arest, închisoare. ♦ Arestare, detenţiune. [var.: opreá s.f.] – Opri + suf. -eală.Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX '98OPREÁLĂ s. v. contenire, dificultate, greutate, impas, impediment, inconvenient, interdicţie, interzicere, încetare, întrerupere, neajuns, nevoie, obstacol, oprelişte, oprire, piedică, prohibire, prohibiţie, stavilă.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeopreálă s. f. (sil. -prea-), g.-d. art. oprélii; pl. opréliTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficOPR//EÁLĂ oprealăéli f. pop. 1) v. OPRIRE. 2) Ceea ce opreşte realizarea unei acţiuni; obstacol. ♢ A pune la opreală a întemniţa. 3) Bucată de material (lemn, fier, piatră) care se pune sub roată, pentru a împiedica mişcarea unui vehicul. ♢ La deal cu opintele şi la vale cu oprealăele greu la deal, greu la vale. A scoate pe cineva din oprealăeli a face pe cineva să-şi piardă calmul. [Sil. -prea-] /a opri + suf. oprealăealăTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.